În anul 2012, o prestigioasă editură franceză a propus cititorilor îndrăgostiţi de fascinanta societate pariziană, de la începutul secolului XX, un album dedicat unui adevărat fenomen social – cocotele[1].  Un termen peiorativ, la prima vedere, ce ascunde o adevărată poveste legată de mitul seducţiei feminine.

Cine au fost cele care, în jurul anului 1900, erau numite cu ironie, dar şi cu adulaţie, cocote, demi-mondene sau mari orizontale? Care le-a fost povestea şi, mai ales, ce au însemnat ele pentru istoria unei societăţi care se deschidea spre nou, era fascinată de expoziţii universale, electricitate, automobile  şi cinematograf?

Vă invit la un eveniment dedicat unei lumi uitate, ce poate fi descoperită graţie imaginilor îngălbenite şi relatărilor savuroase de la cumpăna secolelor XIX şi XX.  Cu ajutorul lor, vom descifra povestea celor ce şi-au trăit viaţa în tradiţia marilor hetaire şi curtezane. Ne vom delecta cu povestea miticelor  doamnelor care i-au inspirat pe Alexandre Dumas–fiul (Dama cu camelii) şi Émile Zola (Nana). Vom descoperi apoi fascinata lume a încântătoarele Émilienne d’Alençon, Cléo de Merode, La Païva, Liane de Pougy, La Belle Ottero, Lina Cavalieri şi „a spioanei de operetă” Mata Hari.

Femei fascinante, unduitoare, precum vegetaţia tipică stilului Art Nouveau, fatale şi întunecate, şi cu atât mai mult dorite,  pline de fast şi eleganţă, precum împărătesele bizantine din afişele lui Mucha sau luminoase şi strălucitoare, precum Loïe Fuller, zână a electricităţii, toate au dat savoare epocii 1900.

Primul război mondial (1914-1918) a însemnat sfârşitul acestor seducătoare rafinate. Retrase în lumea lor elegantă şi strălucitoare, au mai apărut rar prin paginile revistelor de modă, surprinse de fotografi geniali, sau şi-au trăit restul vieţii uitate şi ruinate.

Ce a mai rămas astăzi din gloria lor vom încerca să descoperim împreună, să ne delectăm cu eleganţa, şarmul şi nonconformismul unor doamne mult prea uşor uitate.