Într-un peisaj fashion foarte colorat, în care apar zilnic noi nume promiţătoare iar marile case, cu tradiţie de zeci de ani, îşi închid porţile forţate de recesiune, se pune problema unei re-evaluări a felului în care funcţionează designerii.

Intalnirile atelierului vor avea loc la showroom-ul Band of Creators din apropierea Ateneului Roman – pe strada Benjamin Franklin, nr 14 –  in decorul elegant, creativ si colorat al colectiilor unor designeri romani tineri si talentati.

Ce anume face ca un designer să fie relevant? Care este momentul în care se afirmă forţa unui designer? Este designerul un vizionar care anticipează ceea ce urmează să se poarte sau este doar o persoană atentă la nevoile străzii? Sunt întrebări la care se poate afla un răspuns dacă privim cu atenţie ascensiunea unor designeri ale căror nume sunt menţionate oricând cu respect.

Parcursul unor designeri ca Gabrielle Chanel, Christian Dior, Cristobal Balenciaga sau Yves Saint Laurent nu este suficient cunoscut chiar de cei care le cunosc stilul. Vom dezbate contextul social în care ei au ajuns celebri, ideile inovatoare pe care le-au propus şi felurile în care acestea au fost receptate de publicul vremii, dar şi influenţa pe care cei patru au exercitat-o şi încă o mai au asupra a generaţii întregi de designeri.

Vom vedea cum prima lor propunere a fost, în funcţie de vremea în care au creat, o modă funcţională, care răspundea unor nevoi ale consumatoarelor de modă. Creaţiile lor iconice, de la taiorul clasic, camelia, bijuteriile şi parfumul Chanel 5; la jacheta Bar şi întregul concept New Look (Dior); la silueta cocon care avea să anticipeze întreaga modă a anilor 60 (Balenciaga) şi până la sahariana şi smoking-urile propuse de Yves Saint Laurent, toate vorbesc chiar despre această funcţionalitate, dar şi despre eliberarea femeilor de prejudecăţi estetice vechi de secole.

În plus, vom examina şi felul în care aceştia şi-au păstrat relevanţa chiar şi în vremurile în care moda a luat-o pe o altă cale, şi cine sînt cei care le-au continuat munca în vremurile recente (Karl Lagerfeld pentru Chanel; Gianfranco Ferre, John Galliano şi Raf Simons pentru Dior; Nicholas Ghesquiere şi Alexander Wang pentru Balenciaga şi Tom Ford, Stefano Pilati şi Hedi Slimane la YSL).

Apoi, vom analiza felul în care moda de mare casă a devenit, din răspuns la o cerinţă de funcţionalitate, o modalitate de a fugi de realitatea cotidiană. Designerii care au decis să se refugieze căutând inspiraţie în artă, romantism, cultura medievală sau orice altceva în afara realităţii concrete, sunt la fel de influenţi astăzi precum cei care au căutat răspunsuri imediate la probleme de zi cu zi. Ei sunt cei care au îngăduit femeilor să viseze, noii romantici care au spart codurile felului în care ne îmbrăcăm astăzi. Şi, chiar dacă ţinutele propuse de ei sunt văzute uneori drept extravagante sau nepurtabile, ei sunt cei în ale căror creaţii se ivesc, de cele mai multe ori, ideile noi.

Este vorba mai ales de acei designeri ale căror creaţii s-au învecinat mereu cu haute couture-ul a cărui moarte a tot fost proclamată în ultimii ani, dar care doar uneori au creat sub eticheta Camerei Sindicale a Couturierilor. Vom vorbi despre uriaşa moştenire pe care care John Galliano a preluat-o atunci când a fost numit designerul casei Dior, dar şi despre semnătura atât de personală pe care a lăsat-o pe ţinutele pe care le-a creat, despre felul în care designul lui a însufleţit lumea amorţită a modei în anii 90, dar şi despre căderea lui de pe soclul de designer venerat atât de public cât şi de presă. Apoi ne vom ocupa de perspectiva atât de specială a unuia dintre cei mai veneraţi designeri din istoria recentă a modei – Alexander McQueen, un vizionar care a lăsat la moartea lui, în urmă cu trei ani, o moştenire remarcabilă. Şi vom examina, în acelaşi timp, lecţiile de design pe care ni le-a oferit, de-a lungul timpului, una dintre cele mai influente şi inovatoare case de modă – Maison Martin Margiela.

—

Imagine:  Rochie Balenciaga – Audrey Hepburn.