Se poate vorbi despre o dimensiune de-a dreptul ecologistă în taoism, vechea filosofie a lui Tao insistă să arate o atitudine faţă de lume în care “eu” ca observator sau agent nu sunt deloc separat de lumea din jurul meu în care trăiesc şi pe care o observ. Suntem una cu mediul, subiectul şi obiectul observaţiei sunt de asemenea tot una.

In epoca noastră de industrializare excesivă considerăm că avem dreptul să exploatăm mediul fără milă, intervenim brutal în sisteme complexe şi desăvârşite ale naturii care s-au cristalizat din illo tempore, încercând să le subjugăm scopurilor noastre de moment. Pentru o lume unde această abordare rapace s-a insinuat ca fiind de la sine înţeleasă, filosofia taoistă ne reaminteşte cum ar trebui să ne construim existenţa mai degrabă pe o pliere cu ritmurile naturii decât pe o intervenţie perversă în echilibrul lor.

La urma urmei, suntem parte din fibra şi cursul naturii şi orice intervenţie ireversibilă în echilibrul ei ne afectează ireversibil, subtil şi pe termen lung. Suntem oglinda Universului. Un univers măcinat de fenomene violente reflectă agresivitatea noastră interioară crescândă. Demersul nostru de a controla şi de a subjuga lumea este, în definitiv, un demers suicidal pentru că ea se va eschiva permanent ambiţiei noastre pline de impietate dar, şi mai rău, ne vom zădărnici noi înşine creşterea noastră care nu poate fi concepută în afara unei comuniuni perfecte cu mediul în care trăim. Rezultatul: nişte fiinţe pipernicite, alienate de un univers împotriva căruia “luptă” fără discernământ şi care ar fi trebuit să le fie tovarăş de călătorie.

In spiritul taoist, este mai înţelept să navighezi decât să vâsleşti, pentru că navigarea presupune să înţelegi şi să te foloseşti de puterea vânturilor, a curenţilor, să te orientezi după stele şi alte indicii ale naturii. Extrapolând, cursul vieţii oamenilor ar trebui să se acordeze cu ritmurile naturii, această simbioză fiind premisa fundamentală a unei existenţe împlinite şi echilibrate.

Nu există o cale proprie a fiecărui lucru sau fiinţă, există o cale proprie şi unică a Universului bazată pe armonia izvorâtă din interdependenţa tuturor. Orice tentativă arbitrară sau artificială de control sau de impunere a unei supraordini egoiste riscă să pulverizeze finul, dar vitalul echilibru dăruit nouă cu atâta generozitate.

– Eduard Bucescu, lector al atelierului

Esti ceea ce gandesti: Intelepciunea Tao

imagine: http://tree-pictures.com/pine_tree_images.html