Limbajul non-verbal este o componenta esentiala a imaginii personale, fiind deseori si cea care poate produce un raspuns surprinzator din partea interlocutorului. Faptul ca suntem constienti de felul in care aratam atunci cand ne privim in oglinda nu inseamna intotdeauna ca realizam si ceea ce transmitem ,,in actiune”, in acele momente in care nu ne mai concentram pe aspect, ci pe mesaj, pe transmiterea unei idei sau chiar pe incercarea de a convinge un interlocutor sau un intreg public.

Corpul, pozitia sa, modul propriu de a gesticula, mimica, acestea sunt elemente pe care putini stiu sa le controleze si sa le foloseasca drept instrumente de comunicare.

De cele mai multe ori, trupul, miscarea, rigiditatea sau tocmai, degajarea exagerata, pot ,,traduce” interlocutorului un cu totul alt mesaj decat s-a intentionat initial. Argumentele ,,logice” pe care le utilizam in discursul nostru, fie el parte a vietii profesionale sau personale, sunt sau nu sunt confirmate de ,,gramatica gesturilor”, de intreg arsenalul ce tine de non-verbal, pe care persoana care ne asculta le recepteaza in mod inconstient, dar sigur.

Un mesaj de colaborare, ce pare a dori dialogul si comunicarea, va fi de indata subminat de o pozitie corporala ,,inchisa”, de un limbaj al corpului ce va trada orice nuanta de conflict pe care cel care transmite mesajul ar vrea poate sa o depaseasca.

Mai mult decat imposibilitatea de a ,,ascunde”, limbajul non-verbal ,,neglijent” poate lansa un pericol mult mai important: distorsionarea mesajului fara vointa proprie, anuland astfel tot ceea ce incearca sa comunice limbajul verbal. Se intampla deseori sa nu intelegem de ce nu am putut convinge interlocutorul de un anumit punct de vedere, de ce el a inteles poate cu totul altceva, desi nu exista nici o alta intentie, constienta sau inconstienta, in afara celei transmise pe care verbala.

Un  prieten care nu crede in niste scuze prezentate in mod sincer, un coleg care nu doreste sa colaboreze, desi ar exista toate motivele evidente sa o faca, un partener care intelege un punct de vedere cu totul diferit de cel exprimat, sau chiar un public intreg care nu este convins, ori macar captat, de un discurs foarte bine argumentat – iata cateva dintre exemplele cele mai concrete prin care limbajul non-verbal poate genera o imagine indepartata de ceea ce suntem in realitate. 

Cum vom lucra efectiv si ce incercam sa obtinem:

• Prin discutii si exemplificari practice ale celor doua elemente fundamentale in comunicare: colaborarea si conflictul. Identificarea si modificarea acestora in limbajul non-verbal, prin exercitii practice in doi si in grupe mai mari

• Prin nuantarea celor doua directii, utilizand teme date ce stimuleaza raporturi specifice: improvizarea unor situatii de tip sef-subaltern, colegi de lucru, sot-sotie, prezentator-public, etc., si analizarea lor ulterioara in grup

• Prin dezvoltarea, de catre fiecare participant, a unei serii de gesturi ce vor determina un fel anume de a fi perceput (pozitie de superioritate, egalitate sau inferioritate, dorinta de colaborare/ conflict, frica/ siguranta in fata interlocutorului, politete autentica/ formala etc.), apoi discutarea rezultatului prin feed-back din partea celorlati participanti

• Prin evaluarea pozitiei partenerului de dicutie (este deschis/ inchis comunicarii, ii face placere sa vorbeasca sau este crispat, are un anume disconfort sau pare sincer in ceea ce afiseaza) in urma unei situatii complexe in care evaluatorul a fost deopotriva implicat

• Prin descoperirea tuturor elementelor care au creat acea impresie (gesturi ale mainilor, pozitii sau miscari ale piciorelor, tip de mers, pozitie a corpului)

• Prin acumularea abilitatilor de a modifica partenerul de comunicare, de a-i schimba starea de spirit printr-o simpla interactiune. Stapanirea expresiilor si microexpresiilor faciale.

Temele celor cinci intalniri vor fi:

1. Ne cunoastem, stabilim obiectivele generale si pe cele personale in ceea ce priveste cursul, definim si experimentam cateva nunante ale limbajului non-verbal. Discutam tema care urmeaza sa fie prezentata la ultima sedinta

2. Parcurgem primele exercitii in doi, de colaborare si de conflict; ne confirmam (sau nu), prin feedback-ul colegilor, claritatea mesajului pe care am dorit sa-l transmitem. Studiem cateva modele celebre care exemplifica evident diverse atitudini

3. Descoperim elemente dintr-un ,,cod” care tradeaza diverse puncte de vedere – gesturi specifice minciunii, fricii, sigurantei, interesului sau dezinteresului, sinceritatii, etc. Ne ,,jucam” si exersam cu aceste elemente, diferentiind diverse intentii

4. Evoluam catre exersarea dialogului non-verbal cu un scop precis, apoi catre exercitii cu raporturi specifice, cu teme din zona profesionala sau pur sociala (studierea pozitiilor si gesturilor tipice unor anumite categorii sau situatii), in grupuri mai mari

5. Evaluarea progresului, atat prin exercitii de improvizatie colective ce folosesc informatiile acumulate in sedintele anterioare (gestualitate, microexpresii faciale, pozitii corporale, etc.), cat si prin prezentarea temei individuale primite la inceputul cursului si discutarea ei in grup

…

Imagine preluata de aici:

http://classicmovieman.blogspot.ro/2014/01/the-chicago-film-club-screens-awful.html