Se poate scrie o istorie a Europei medievale la feminin? Iată o întrebare pe care istoria şi antropologia şi-au pus-o în ultimele decenii, încercând să descopere, din filele uitate ale cronicilor, nu doar faptele regilor şi cavalerilor dar şi chipul şi gesturile celor care le-au fost aproape şi le-au influenţat deciziile, sentimentele.

Uitate sau ignorate, de multe ori, femeile evului mediu au fost privite prin prisma stereotipurilor diverse. De-a lungul unui mileniu, ele au dovedit cu inteligenţă şi farmec că istoria nu se scrie doar pe câmpul de luptă, au înfruntat pericolul alături de bărbaţi, precum fecioara din Orléans, sau au populat imaginarul contemporanilor graţie frumuseţii şi puterii politice. A le cunoaşte şi înţelege pe cele care au fost împărătese, regine, doamne sau favorite echivalează cu a pătrunde în spiritul culturii europene.

Vă invit, aşadar, într-o călătorie fascinantă, călăuze ne vor fi Teodora, puternica şi hulita împărăteasă bizantină, Eleonora de Aquitania, regina trubadurilor, preafumoasele şi nefericitele prinţese de la curtea lui Filip cel Frumos, Isabella de Bavaria, victimă a puterii şi uitării, Ioana d”Arc, fecioara care a salvat un regat, şi Agnes Sorel, enigmatica favorită. Lor li se vor alătura figuri mitice precum papesa Ioana, depozitare a spaimelor şi imaginarului contemporanilor, dar şi personaje feminine uitate sau ignorate.