Creatorul unor tablouri mitice – Moartea lui Sardanapal, Libertatea conducând poporul– Eugène Delacroix (1798-1863) este considerat drept simbolul picturii romantice. Dar dincolo de clasificări academice, scrierile şi tablourile lui Delacroix ilustrează angoasele, aspiraţiile şi călătoriile contemporanilor săi. Martorul nenumăratelor mişcări politice şi revoluţii din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Delacroix a putut admira, în galeriile muzeului Luvru, toate splendorile colecţiilor europene, aduse cu forţa, la Paris, de împăratul Napoleon.

Inspirat de Géricault, dar şi de arta Renaşterii, a prezentat la salonul din 1822, Barca lui Dante, o pânză cu un impact uriaş. În anii următori, lupta de independenţă a grecilor îşi găseşte loc printre temele sale favorite, dar ce pare că îl interesează este eroismul anonim, suferinţa umană, absurditatea războiului şi mai puţin detaliile unor confruntări politice şi militare contemporane.

Shakespeare, Byron, Hugo îşi pun amprenta asupra universului său pictural şi intelectual, iar căutările generaţiei romantice, care se întâlnea la seratele lui Charles Nodier,  sunt dominate de elaborarea unui nou limbaj estetic. Evul mediu şi Orientul, temele predilecte ale generaţiei romantice, îşi găsesc ecoul  în tablourile lui Delacroix. În Intrarea cruciaţilor în Constantinopol (1840), un ev mediu imaginar este reînviat, într-o cascadă de stofe orientale, lănci şi flamuri, armata cavalerilor medievali, care a devastat Constantinopolul în 1204, devine un mit eroic.

Călătoria în Orient (1832) îi oferă lui Eugène Delacroix posibilitatea să descopere un Orient fantasmat de europeni şi să îl observe cu o curiozitate şi minuţiozitate etnografică şi istorică. Caietele pline de schiţe, însemnările legate de culoare, haine, podoabe, obiceiuri locale, aveau să îi alimenteze creaţia artistică până la sfârşitul vieţii.

Vă invit la un atelier dedicat unui intelectual din perioada romantică, scrierile lui, mai puţin cunoscute ilustrează climatul şi ideile epocii.  Vom discuta şi de cea mai cunoscută pânză a sa Libertatea conducând poporul, o alegorie modernă şi franceză, prin excelenţă. De la modul cum a fost percepută în epocă, temerile şi enervările politice pe care le-a creat  în 1830, până la modul în care s-a integrat în imaginarul francez, şi, în final, în cel european.

Sursa imagine – https://en.wikipedia.org/wiki/The_Death_of_Sardanapalus