Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.
Date desfăşurare curs: 29 octombrie, 5, 12 şi 19 noiembrie.
Vă invităm la un nou curs propus de Bogdan Teodorescu, artist vizual şi profesor de educaţie vizuală, care are scopul de a apropia publicul larg, de toate vârstele, de arta contemporană din ultimele decenii. Cum aleg artiştii contemporani să îşi transmită mesajele, cum reflectă operele lor realităţile lumii în care trăiesc sau ce imagini îndrăzneţe, ludice sau şocante oferă privitorului pentru a exprima ceea ce simt, ce gândesc, ce îi inspiră, îi incită sau îi revoltă dincolo de limite.
Cursul este organizat în patru întâlniri interactive care prilejuiesc dialogul, uimirea şi posibile clarificări, poate chiar revelaţii, care să ajute amatorul de artă curios în descifrarea mesajelor, intuirea sensurilor, evitarea capcanelor dintr-o lucrare de artă aflată într-o expoziţie, un muzeu, o galerie de artă sau chiar în mediul digital.
Iată temele celor patru şedinţe:
1. De ce se numesc contemporane şi arta de acum cincizeci de ani şi ultimele lucrări pe care le-am putea urmări la un târg internaţional de artă? De ce nu numim astfel toate lucrările recente şi cum putem face diferenţa, fără să ne înşelăm prea tare, între arta modernă şi cea pe care am pomenit-o deja de câteva ori, arta contemporană? Cât de mult putem să ne bazăm pe această expresie şi când ar putea fi înlocuită vreodată cu altceva? Ne propunem pentru prima noastră întâlnire să fixăm bornele unei călătorii printre imagini şi idei de-a lungul căreia căutăm să fim asiguraţi.
2. Dacă în arta modernă sufixul „-ism” era indiciul unor curente mai mult sau mai puţin dogmatice, în arta cea mai recentă ne pierdem uneori din cauza varietăţii copleşitoare de maniere şi abordări, dintre care nu lipsesc nici elementele de ordin clasic, nici excesele artei avangardiste. Putem îndrăzni oare să ne bazăm pe o privire algoritmizată pentru a aşeza lucrurile la locul lor?
3. Toate producţiile artistice ale momentului nu fac parte din arta contemporană doar pentru că se referă la sensul propriu al acestei expresii. Simplificarea, radicalizarea sau o anumită formă de diferenţiere sunt instrumentele cele mai ispititoare pentru a ne crea o imagine clară, însă rămâne de văzut cât de uşor pot fi folosite acestea. Era oare mai simplu pentru publicul pictorilor impresionişti să-şi facă o părere limpede despre arta timpului lor decât ne este nouă, abonaţii conturilor de Instagram?
4. În arta contemporană se vorbeşte mult de comunicarea cu publicul, de participativitate şi o anumită formă de angajament, dar ne întâlnim şi cu forme de gigantism, cu strategiile elaborate de promovare, cu valorile schimbătoare sau cu efemeritatea. Ce caută artiştii şi ce căutăm noi, publicul de artă contemporană, cei care ascultăm cu aceeaşi plăcere ariile consacrate de operă şi piesele momentului, cei care purtăm tricouri imprimate cu Mona Lisa şi tatuaje?
Sursă imagini colaj – https://blog.artsper.com/en/