Între anii 1998 si 2006, am fost plecat la studii în străinătate, cu o întrerupere de un an şi jumătate.  Student la Institutul European al Universitaţii din Geneva, soldat într-un unitate operaţională de jandarmi, doctorand la Geneva, asistent la Universitatea Laval din Canada.

Acest destin l-au cunoscut sute, poate mii de români « studioşi » după 1990. O întreagă generaţie. Bursacii, după cum ne numea răutăcios un cunoscut ziarist român, negru în cerul gurii de atâtea apariţii televizate.

Student fără bursă sau beneficiar ale unor burse asigurând minima subzistenţă, a trebuit să aplic deviza Legiunii Străine Franceze, mergi sau crapă pentru a-mi finanţa studiile şi existenţa cotidiană. Paşii m-au purtat prin hoteluri şi restaurante, chelner. Legat de cordonul ombilical al unui aspirator în sedii de companii multinationale.  Trecător prin paradisuri vegetale burgheze, ca grădinar sau ca om bun la toate. Prin case de comerciaţi cu petrol sau avocaţi de afaceri, ca profesor privat de matematică, fizică, dar şi geografie şi istorie. Profesor în colegii occidentale, grupa de vârstă 12-16 ani, devenită cea mai dificilă din cauza unor adolescenţi complet scăpaţi de sub controlul autoritaţii părinţilor. Olar sau vânzător de covoare, librar şi paznic de discotecă.

Am încercat să aştern pe hârtie tot ceea ce mii, sute de mii de compatrioţi ai mei trăiesc după căderea comunismului şi risipirea lor în lume în căutarea unei vieţi mai bune.

Vă voi citi în avantpremieră fragmente din volumul « Fals jurnal de căpşunar », în pregătire la Editura Institutul European, Iaşi. Vom râde, ne vom întrista, vom reflecta. Un fel de piesă de teatru unde nu exista actor şi spectatori. Căpşunar este fiecare dintre noi, într-o mai mică sau mai mare măsură. Veniţi să culegeţi timp de o seară fructele dulci-amare ale exilului şi întoarcerii la viaţă. Viaţa din România.