Vă invităm luni, 20 noiembrie, de la ora 19:00, la cea de-a zecea conferinţă susţinută de dirijorul TIBERIU SOARE, unul dintre cei mai iubiţi şi talentaţi muzicieni români, în elegantul spaţiu al Galeriilor Artmark, în superbul Palat Cesianu-Racoviţă.

Ce înseamnă mai precis dirijorul de orchestră? Ce face acea personalitate misterioasă? În primul rând dirijorul de orchestră este singurul muzician de pe scenă care nu produce niciun sunet sau nu ar trebui să o facă. Şi totuşi,  în jurul lui ar trebui să se coaguleze întregul sens al desfăşurării actului muzical.

Nu neapărat pentru că ocupă o poziţie suverană, şi aici un risc foarte mare în cazul dirijorilor, ci din cauza faptului că acesta, volens nolens, aflat pe podium, se erijează în avocatul partiturii lăsate de un compozitor. Dirijorul este cel care trebuie să aibă grijă ca lucrurile scrise acolo să se întâmple.

Şi atunci care sunt etapele? Ce se întâmplă cu un dirijor? Ce face un dirijor când spune că studiază? Cum adică, studiază? Are o orchestră acasă şi/sau ce face? Ascultă bucata respectivă şi învaţă să danseze pe ea? Ce face un dirijor mai precis? Cu ce se ocupă el? Care-i pâinea lui zilnică?

La urma urmei nu-l vedem decât atunci când apare pe scenă, la concert sau la spectacol, în fosă, muzicienii din orchestră nu-l văd decât atunci când acesta vine la repetiţii în faţa lor. Doar că, nota bene, în momentul în care te duci la prima repetiţie ca dirijor, la prima întâlnire cu orchestra, prima dintr-un şir mai lung sau mai scurt de repetiţii, tu trebuie să ai de fapt temele făcute într-o proporţie covârşitoare. Nu spun 100% tocmai pentru a vă explica ceva după aceea, trebuie să laşi o marjă. Îţi pregăteşti cât poţi tu de bine ce ai de făcut acolo.

Ce vă pot spune sigur e că dirijorul nu descrie muzica ci o determină. Asta e deosebirea esenţială între dirijat şi coregrafie. Nu descrie anumite stări prin mijloacele pe care le are la dispoziţie – gestuale, expresive, mimică, postură corporală. Nu descrie muzica ci o determină. Dirijorul e cel care ştie ce urmează dintotdeauna, nu reacţionează la ce se întâmplă, ci determină ceea ce se întâmplă, făcându-i pe ceilalţi din faţa lui, adică pe cei din orchestră, să reacţioneze. El este cel care hotărăşte ce şi cum se întâmplă în următoarea secundă. Şi uite aşa, timp de secundă după secundă, pune împreună şi solişti cu orchestra.

Palatul Cesianu-Racoviţă se află în centrul Bucureştiului şi în vecinătatea celor mai importante repere culturale ale oraşului: Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă al României, Biblioteca Central Universitară.

O clădire cu o istorie fascinantă este redată astăzi unei funcţii nobile: aceea de a adăposti opere de artă şi o activitate dedicată dezvoltării pieţei româneşti de artă, şi anume Galeria Artmark.

În cadrul conferinţei vom asculta următoarele fragmente muzicale:

Această serie de evenimente este realizată cu sprijinul Midas Electronics.

Sursă foto: https://www.ziarulmetropolis.ro/muzica-vazuta-prin-ochii-unui-dirijor-pentru-ce-mergem-la-opera-si-noua-povesti-muzicale/