Vă invităm vineri, 8 decembrie, la o întâlnire cu un personaj excepţional, Liviu Stănescu, scriitor, explorator, călător şi povestaş care aduce mai aproape de noi lumi îndepărtate, experienţe extraordinare, chipurile altor oameni, prin poveştile sale vizuale şi scrise, de la capătul lumii.

Liviu Stănescu este pasionat de drumurile umblate, dar mai ales de cele neumblate, de fotografie şi, mai nou, de scris. În 1992 a deschis primul restaurant indian din România, iar în 1995 – primul club de muzică rock live. A urmat un restaurant marocan şi în 1998 – cea mai mare terasă care găzduia concerte live. Neastâmpărul l-a făcut să treacă în viteză şi pe lângă alte afaceri care, odată ajunse în vârf, au fost părăsite. Nişte ani buni, s-a oprit la o companie de închiriere de echipamente profesionale de sunet, lumini şi scenotehnică. Noul job l-a purtat prin ţară alături de marile trupe rock, în turnee.

A călătorit de-a lungul şi de-a latul Pământului: 105 ţări i-au deschis larg porţile, şi acesta e doar începutul. A fost la Ushuaia, Cape Town, Cabo da Roca, Tonga, Insula Paştelui, Insulele Galapagos şi la Polul Sud. A trăit marele cutremur din Nepal, pe cel din India, şi prima zi a războiului civil din Kenia. S-a îmbolnăvit de febră tifoidă în Iran şi doar şansa l-a ajutat să scape teafăr.

’’Sunt doar un simplu vagabond care adulmeca urmele adânc lăsate în urma lor de către Panait Istrati, sau Walt Whithman. Sunt un hoinar făra pereche, pentru că dacă aş avea una, aş sta naibii acasă! Sunt un uliţar căruia îi place să meargă alene pe cărările lumii şi mai puţin să alerge pe bulevardele marilor metropole. Sunt şi un mare teleleu care cască gura la o pietricică colorată ascunsă sub talpa bocancului în aceiaşi măsură în care cască aceiaşi gură în faţa templelor create de cel mai mare artist în viaţă – Natura. Sunt un rătăcitor care nu o dată, luat de val, habar nu a avut unde se găseşte şi ce nimicuri caută pe acele coclauri neumblate.’’

Multe dintre aventurile lui se regăsesc în paginile cărţii sale pe care o veţi găsi la evenimentul nostru, si pe care puteţi primi autograf de la autor – Am fost la capătul lumii, publicată la editura Humanitas.

Despre cartea Am fost la capătul lumii, scriitorul Radu Paraschivescu spune:

„Poţi să desenezi cearcăne asfinţitului? De bună seamă. Dar să numeri stropii unei cascade? Şi asta. Dar să zâmbeşti din buric? Ba bine că nu. Se întâmplă aşa fiindcă Liviu Stănescu, mărturisitorul acestui drum la capătul lumii, este un personaj care sfidează calapoadele. Şi asta încă n-ar fi nimic, s-au mai văzut ciudaţi care îţi curentează simţurile şi te ţin mereu în alertă. Povestea cărţii lui Liviu Stănescu este că e ea însăşi un personaj.

O alcătuire subtilă, surprinzătoare şi rafinată, care te absoarbe şi te transformă în bagaj numai bun de cărat spre capătul lumii şi spre capetele iubirii. (Câte? La întrebarea asta nici Hidra nu ştie răspunsul.)

Am fost la capătul lumii este o foaie de drum afectiv şi existenţial, o declaraţie de dragoste şi deznădejde, un poem cu suişuri şi coborâşuri, cu înălţimi alpine şi câmpii potopite de mlaştini. Când priveşti depărtările, iar ele îţi întorc privirea, se cheamă că ai deprinderea să descoperi oglinzi pretutindeni şi să li te arăţi aşa cum eşti: fără cosmeticale scumpe, dar cu sufletul în palmă.

Când în extaz sau în jubilaţie, când sângerând. Liviu Stănescu ilustrează splendid diferenţa dintre turist şi călător, dintre colecţionarul de obiective şi spiritul iscoditor, care străbate lumea cu o candelă în inimă. Şi cu obrazul colorat pe rând de bucurie, de îndoială, de nelinişte.“ — RADU PARASCHIVESCU