Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de joi, în intervalul 19:00-21:00

De-a lungul vremurilor, lumea a fost mereu fascinată de alternativele naturii, de accident, bizar, straniul extrem, nefirescul terifiant şi aberaţie. Iar această fascinaţie anxioasă faţă de simpatia irezistibilă a antipaticului permează insistent imaginaţia colectivă, ascunzând în întuneric, în adâncuri şi în depărtări monstruosul.

Însă construcţia monstrului în istorie nu este una ce aparţine doar de fantezie sau coşmar şi nici nu se manifestă doar ca formă de escapism sau divertisment a minţii plictisite. Mai curând, monstrul şi formele nefirescului reprezintă mereu şi o discretă cartografiere a limitelor naturii. Bestiarele bizarului, cabinetele de curiozităţi, poveştile despre beznele dense ale pădurii, miracolul şi mirabilul – toate acestea nu sunt doar despre ce este monstrul, cât sunt despre ceea ce este, sau rămâne, firescul.

Care sunt graniţele naturii şi unde începe aberaţia? Şi este, de fapt, diformitatea malformaţie, o încălcare a legilor, o eroare a creaţiei, o dovadă împotriva providenţei şi suveranităţii divine, sau poate este o glumă, sau înşelăciune a naturii, un exemplar al excentricităţii ce reîntăreşte norma? Nu în ultimul rând, orice cercetare în profunzimi a monstrului rămâne, paradoxal, o atenţionare (lat. monere, de unde şi monstrum) cu privire la cea mai mare stranietate a naturii – omul. Până unde este omul uman şi de unde începe monstruosul?

Cursul nostru pune în discuţie o serie de istorii şi filosofii ale naturii alternative, urmărind croiul dezlânat al relaţiei dintre natural şi monstruos. Traversăm Antichitatea, o bună parte din Evul Mediu şi Renaştere, până la popularizarea liminalului în timpul Revoluţiei Ştiinţifice. În fundal menţinem mereu un interes pentru ce (mai) este monstruosul astăzi.

1. Introducere în teratologie. Monstruozitate, deformitate, degenerare.

• Ordine şi Haos, primele incursiuni în marginalia naturii;
• Anaxagoras şi Democrit (anomalia spontană, homoeomeria şi disproporţia materiei);
• Aristotel despre limitele naturalului. Hibridizarea, (de)generarea şi naşteri monstruoase.

2. Monstrul discret. Demonologia şi lumea nevăzută.

• Demonologia timpurie – hibridizări ale Diavolului, Ba’alii păgânităţii, ,,diaconii Satanei” şi balaurii apocalipselor;
• Demonologie comparată – reprezentări ale monstrului în Zoroastrism, Iudaism, Islam şi Creştinism.

3. Monstruosul erudit. Natural, preternatural, şi supranatural în Revoluţia Ştiinţifică

• Monstruosul şi legile naturii. Sunt monştrii abateri de la natură?
• Manipularea mirabilului. Magia naturală.
• Monştrii în Republica Literelor. Construcţia faptelor şi epistemologia încrederii.
• Inventarea credulităţii (Athanasius Kircher)