Vacanţele erau, pentru „lumea bună” a Bucureştilor din La Belle Époque, nu doar „concediul” mult visat – perioadă de „relaxare, odihnă şi distracţie”. Mersul la ţară, munte, litoral, băi etc. constituia şi o obligaţie socială, parte a unui mod de a trăi viaţa după ritmul unor obiceiuri şi tabieturi.

„Moda” de a merge într-un loc sau altul avea implicaţii economice importante. Când a ales să-şi construiască reşedinţa de vară la Sinaia, regele Carol I a binecuvântat oraşul de pe Valea Prahovei cu o dezvoltare bazată, între altele, pe turism. Castelul Peleş a atras bucureştenii să-şi facă (sau să-şi cumpere) locuinţe în mijlocul comunităţii sinaiote. Balcicul a atras atâţia vizitatori şi datorită reginei Maria, care şi-a înălţat aici „Cuibul liniştit”, spre malul Mării Negre.

Sejururile au prilejuit, uneori, înţelegeri politice importante. În drum spre Bad Gastein, regele Carol I l-a întâlnit la Ischl pe împăratul Franz Joseph, intervenind pentru graţierea memorandiştilor ardeleni. La Govora, Ion C. Brătianu (fondatorul staţiunii, într-o zonă apropiată moşiei sale, Florica) era aproape mereu deranjat în timp ce-şi făcea curele. Când se întâlneau doi oameni politici la Karlsbad, băile deveneau un mini-„parlament”.

Călătoriile ofereau şi un prilej de reflecţie. În tren, regina Maria citea, uneori scria, iar, când ajungea în străinătate, consemna tot ce vizita în jurnal. Depărtarea de oraş putea conferi tihna care face loc inspiraţiei şi creativităţii. Ion Ghica a scris celebrele Scrisori către V. Alecsandri la moşia sa de la Ghergani, iar Vasile Alecsandri, Despot Vodă la Mirceşti.

Pe parcursul întâlnirii, vom discuta despre:

• Ce „destinaţii de vacanţă” au promovat membrii familiei regale în România, atrăgând după ei restul elitei?
• Care sunt cele mai exotice locuri în care au călătorit familia regală şi boierii români?
• Care au fost obiceiurile turistice ale elitei aristocratice şi cum s-au schimbat la trecerea dinspre secolul 19 în secolul 20?
• Ce fapte politice şi culturale au fost făcute în timp ce autorii lor se aflau în vacanţă?
• Cât de diferite au fost obiceiurile de vacanţă ale elitei politice comuniste faţă de cele ale protipendadei pe care o substituise după al Doilea Război Mondial?
• Orice alte curiozităţi ale cursanţilor despre modul cum îşi petreceau vacanţele aristocraţii români şi personalităţile epocii.

Casa generalului Henri Cihoski, care găzduieşte Fundaţia Calea Victoriei şi întâlnirea noastră, ne va ajuta să intrăm în atmosfera unei epoci în care românii, având în frunte regii lor, ocupau pe continentul european locul la care demografia, geografia şi resursele îi îndreptăţeau.

Sursă foto: Theodor Aman, Pe terasă la Sinaia (1888)