Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de joi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 14, 21 şi 28 noiembrie. 

Mai prezent în literatura şi în filozofia secolului XX decât suntem uneori înclinaţi să credem, romantismul, inseparabil de formele sale tardive, este nucleul ascuns al culturii moderne. Consider că pentru a fi în măsură să înţelegem acest curent literar şi deopotrivă filozofic, cunoaşterea originilor sale imediate nu este suficientă. Vă propun aşadar să vorbim despre sursele îndepărtate în timp şi totuşi spiritual apropiate ale romantismului german: neoplatonismul, gnoza, sofianismul. Pornind de aici vom fi pregătiţi pentru înţelegerea celui mai de seamă gânditor şi poet romantic, Novalis, dar şi pentru sesizarea transformărilor romantismului în filozofia şi în literatura modernă şi contemporană. Aşa cum am procedat până acum, fiecare prezentare va fi urmată de o scurtă pauză şi de o discuţie spontană.

1. Prima discuţie va fi consacrată originilor îndepărtate ale romantismului. Vom evoca unele concepţii ale neoplatonismului relevante pentru romantism, precum ideea de Unu şi ideea de Suflet al lumii. Vom vorbi apoi despre motivul principal al gnozei, înstrăinarea de lume, ce constituie un „moment” al existenţei romantice. În sfârşit, vom spune ceva despre mitul Sofiei, înrâurirea sa asupra unor poeţi şi filozofi romantici neputând fi tăgăduită.

2. A doua discuţie va aborda tema visului, cea a inconştientului şi a nopţii, precum tema eului creator deschis spre cosmos şi spre propriile profunzimi. Romantismul este o întoarcere, în condiţiile modernităţii, la inspiraţia originară a gândirii europene, în care poezia – mitul – şi filozofia se întrepătrund, pe solul fertil al imaginarului. Prelegerea va propune o nouă lectură parţială a Imnurilor către noapte de Novalis, poem în proză tradus în limba română pentru prima oară, şi o relectură a unor versuri eminesciene ce pun în joc temele numite.

3. A treia prezentare va fi consacrată prezenţei romantismului în filozofia şi literatura secolului XX. Filozofia fenomenologică a lui Bachelard, apropiată de critica literară a „Şcolii de la Geneva”, poate fi citită ca o redescoperire a Ideii romantice despre imaginaţia creatoare, „regină a facultăţilor” (Baudelaire). A doua parte a prelegerii va indica teme romantice în onirismul estetic, în operele scriitorului şi eseistului Mircea Cărtărescu, precum şi la Jon Fosse. Vom încheia cursul cu câteva consideraţii despre Ideea de adevăr în romantism.

O bibliografie sintetică va fi distribuită celor înscrişi la prima întâlnire.

Sursă foto – Caspar David Friedrich, ‘Wanderer Above the Sea of Fog,’ ca. 1818 www.wikipedia.com