un articol scris de Daniela Bratu

Jazzul este un fenomen viu, un univers plin de dinamism, o lume în care instrumentele muzicale prind viaţă şi spun poveşti nemuritoare. De aceea, istoria unei muzici pline de vitalitate, aşa cum este jazzul, trebuie spusă cu mare grijă. A te limita să descrii cronologic cele mai importante momente din istoria jazzului înseamnă a îngropa jazzul, a-l lăsa în urmă ca pe un lucru învechit şi greu accesibil.

Prin cei 10 paşi spre JAZZ pe care îi propune alături de Fundaţia Calea Victoriei, Berti Barbera însufleţeşte muzica jazz printr-o istorie interactivă. La acest eveniment, este depăşit cu desăvârşire obstacolul pe care l-ar putea produce simpla prezentare cronologică. Istoria  jazzului spusă de-a lungul celor 10 întâlniri nu este o simplă înşiruire de nume şi ani; participanţii au parte de numeroase explicaţii şi interpretări aduse momentelor esenţiale care au marcat istoria jazzului.

Berti Barbera include în istoria pe care o face jazzului aspecte legate de felul în care jazzul a fost înţeles de-a lungul timpului, de contextul în care a apărut şi de evenimentele sociale care i-au determinat evoluţia. De ce a apărut jazzul tocmai în New Orleans? Ce a determinat apariţia swingului? Cum s-a ajuns la cool jazz? Astfel de întrebări îşi află răspunsul de-a lungul cursului. Nicio schimbare produsă în istoria jazzului nu este luată ca atare, ci este privită în raport cu întregul context social în care s-a produs.

Toate aceste informaţii se împletesc armonios într-o prezentare extrem de plastică; aproape că îţi poţi închipui cum arătau barurile în care se cânta jazz, felul în care se dansa swing sau ţinutele impecabile ale membrilor marilor orchestre. Conturul atât de clar al peisajului jazz-istic se datorează cu precădere acurateţei şi atenţiei la detalii cu care Berti Barbera descrie lumea jazzului.

În plus, discuţia este relaxată şi prietenoasă. Nimic din acest dialog despre jazz nu aminteşte de prelegerile obositoare cu care suntem cel mai adesea obişnuiţi din educaţia formală primită în şcoală. Cursanţii pun întrebări, fac sugestii şi recomandări, ridică probleme. Cu alte cuvinte, prezentarea se concentrează pe interesele şi preocupările publicului. Astfel se face că afli o mulţime de lucruri inedite: despre felul în care Louis Armstrong improviza prin Scat, despre momentul în care jazzul a început să se concentreze mai mult pe solist decât pe improvizaţia colectivă, despre modul în care instrumentele muzicale au fost introduse şi exploatate de marile orchestre etc.

Mai mult, istoria pe care Berti Barbera o face jazzului este acompaniată de numeroase exemple din muzica jazz, pe care participanţii sunt invitaţi să le ascultă şi să le analizeze împreună. Graţie acestor exemple audio, poţi observa cum jazzul evoluează de la o muzică stângace, dar plină de sinceritate, la o muzică disciplinată.

Dar această istorie interactivă, atentă să prezinte jazzul ca un fenomen muzical plin de vitalitate, continuă. La următoarea întâlnire vom discuta despre Miles Davis, Charlie Parker şi jazz-ul anilor ’40, despre care puteţi citi mai multe detalii aici.