Zen – un răspuns posibil la căutările polimorfe privitoare la perfecţionarea fiinţei umane. Meditaţia Zen presupune măsura corectă a posturii corporale, armonia minţii, perceperea unui sine treaz, adânc şi total. Seninătatea, luciditatea, simplitatea şi cumpătarea sînt, iarăşi, elemente constitutive ale meditaţiei Zen, efecte ale sale, mai precis.

Ar fi paradoxală o definiţie a Zen-ului, având în vedere faptul că acest tip de meditaţie se sustrage oricăror definiri şi fixări conceptuale.

Însă o istorie a Zen-ului se poate face şi asta este exact ceea ce propun. Lucrul pe texte va însoţi fiecare dintre cele patru întâlniri. Iar textele abordate vor fi următoarele:

1. Wu – ”Marea trezire” – maestrul Bodhidharma.

2. Hsing – ”Cronica realizării” – maestrul Rinzai Gigen.

3. Tun Wu – ”Iluminarea subită” – maestrul Hui Hai.

4. Hishiryo – ”Dincolo de gândire” – maestrul Dogen.