“Vremea frumoasa de weekend-ul trecut m-a convins sa imi schimb obiceiul de fiecare sambata. In loc sa lenevesc in camera mea pana catre pranz, am iesit la plimbare, pe Calea Victoriei.

Timp de doua ore si jumatate, istoricul Anita Sterea ne-a condus pe una dintre cele mai circulate strazi bucurestene, candva decor pentru povesti de dragoste, cu baluri, trasuri si toalete spectaculoase, dar si secrete: intrigi politice, casatorii aranjate, oaspeti de seama.

Cel mai mult mi-a placut povestea casei in care au stat George Enescu si Maruca Rosetti, in spatele Palatului Cantacuzino. Am ramas acolo vreo cateva minute, imaginandu-mi povestea lor de dragoste.

O alta cladire care m-a facut sa visez cu ochii deschisi la acele vremuri a fost Casa Vernescu. Imi imaginam balurile, invitatii de seama (se zice chiar ca la unul dintre baluri a dansat scriitorul Lev Tolstoi), sirurile lungi de trasuri parcate pe cel mai elegant bulevard al Capitalei.

Revenind, cam abrupt, in zilele noastre, pe Calea Victoriei se lucra serios la extinderea zonei pietonale (vom avea mai mult loc sa ne desfasuram, cand va fi gata!). A fost foarte amuzant sa ne strecuram pe portiunile pe unde se putea trece, in sir indian.

Ne-am retras apoi in parcul Nicolae Iorga, unde am putut povesti in liniste. Atmosfera a fost foarte relaxanta, datorita Anitei – ghidul nostru – care, foarte binedispusa, amabila si amunzanta, a reusit sa ne transpuna in atmosfera secolelor 19-20 prin descrieri foarte insufletite.

A fost o sambata dimineata foarte placuta, am avut senzatia ca sunt un turist intr-un oras nou, fermecator. Si pe langa starea de relaxare, am aflat foarte multe lucruri interesante, iar altele mi s-au deslusit.

Spre exemplu, semnificatia monumentului din Piata Revolutiei, foarte controversat. Coloana de marmura alba simbolizeaza poporul roman care a depasit perioada comunismului (pata neagra pe care o strapunge). Ne-a amuzat povestea Anitei, despre un mic bucurestean cu spirit critic care, afland seminificatia monumentului, si-a exprimat cu tristete constatarea ca o parte atat de mica a poporului roman a reusit sa mearga mai departe.

De la originalele serate muzicale ale Marucai Cantacuzino la antipatia starnita de una dintre primele cladiri moderniste (« zgarie-nori ») – Palatul Telefoanelor, nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in Centrul Vechi, finalul « calatoriei » noastre.

Vremea a fost foarte placuta, cei cativa norisori nu ne-au facut probleme decat la sfarsitul plimbarii cand timp de cateva minute au dat cativa stropi de ploaie. A fost, de fapt, unul dintre momentele care mi-au placut cel mai mult. Eram in umbroasa si linistita curte a Manastirii Stavropoleos, printre monumente istorice, si ploua cu soare.

Era ora 14 cand plimbarea s-a incheiat si ne-am luat la revedere de la povestile cu doamne gratioase, afaceristi controversati, scriitori si muzicieni celebri.”

Text & foto – Roxana Maria Rusu, studenta in anul II, Facultatea de Psihologie, Universitatea din Bucuresti