Cultura europeană a dezvoltat, din cele mai vechi timpuri, o gândire de tip simbolic atunci când  încerca să cunoască, domesticească şi să se familiarizeze cu regnul animal. Bestiarele şi miniaturile medievale abundă în reprezentări animaliere, mai mult sau mai puţin reale, stemele seniorilor şi regilor sunt populate de monştrii hibrizi, iar personajele feminine sunt acompaniate de inorogi sau alte animale exotice.

Locul fantasticului în raţiunea gesturilor şi reprezentărilor europene a fost influenţat de spaime, dorinţa de putere sau puritate a oamenilor, imaginarul integrându-se în real. Spaima de pisica neagră, ce mai populează imaginaţia contemporană, îşi află originile într-un trecut încărcat de temeri şi simboluri ce s-a integrat în mentalul secolului XXI. În această istorie simbolică nu doar animalele sunt reinventate şi învestite cu puteri deosebite, culorile îşi au şi ele destinul lor straniu, lor li se alătură fiinţe imaginate, jumătate om jumătate animal.  Heraldica medievală şi modernă este un exemplu grăitor în acest sens, însemnele principilor occidentali dar şi ale domnilor români ne oferă un fastuos spectacol vizual.

Vă invit, aşadar, într-o lume fascinantă, în care animalele şi culorile se metamorfozează, capătă puteri nebănuite şi sunt asociate, într-un mod straniu, ritualului cotidian.