Filocalia este un corpus masiv de texte apartinand Sfintilor Parinti ai Bisericii care acopera mai multe secole si un areal geografic imens, identic cu intinderea Imperiului Bizantin. Este imposibil de parcurs in doar 9 intalniri adancimea teologica a celor 12 volume ale traducerii romanesti realizata de parintele Dumitru Staniloae. De aceea ne vom axa in discutiile noastre pe cativa autori mai importanti si pe cateva notiuni si concepte relevante pentru arhitectura spiritualitatii rasaritene.

Acesta e un curs despre cum ar trebui sa citim Filocalia, aceasta uimitoare culegere de texte ascetico-mistice si ce ar fi necesar sa intelegem din ele. Ma voi feri sa fac clasificari facile, scheme ineficiente sau alte artificii teoretice. Pe de alta parte, nu voi evita nici hermeneutica occidentala, non-ortodoxa dar perfect pertinenta.

Temele intalnirilor sunt:

1. Scurta introducere la ce inseamna lectura Filocaliei urmata de o discutie preliminara despre diferitele tipuri de spiritualitate din Biserica de Rasarit.

2. Ioan Scararul si ”Scara” – treptele desavarsirii.

3. Maxim Marturisitorul. Despre cunoasterea teologica.

4. Maxim Marturisitorul. Despre dragoste.

5. Spiritualitatea de la Manastirea Studion: de la Teodor Studitul la Simeon Noul Teolog.

6. Simeon Noul Teolog: viziunea unei iubiri divine nesfarsite.

7. Isihasmul – relevanta metodei in rugaciunea contemplativa la Grigorie Sinaitul.

8. Mistica bizantina tarzie: Calist Catafygiotul, viata contemplativa si cum intelegem filosofic si teologic termenul ”theosis”.

9. Concluzii. Specificul spiritualitatii bizantine.