Ce a simbolizat epoca Renaşterii pentru civilizaţia europeană, de ce o descriu istoricii drept un timp mitic ce a redescoperit omul în toată plinătatea şi omenescul său?

Iată câteva întrebări pe care ni le-am pus când am privit plini de uimire şi, uneori, intrigaţi minunatele picturi ale lui Botticelli, Tizian, Michelangelo sau scandaloasele I Modi. Oamenii acelor timpuri nu se mai ruşinau de trup ci, din contră, precum da Vinci şi Dürer, făceau calcule complicate pentru a descoperi proporţiile perfecte. Ei au schimbat definitiv percepţia europeană despre dragoste şi plăcere, s-au reîntors la acea voluptas din Antichitate dar nu au uitat nici imaginea dragostei pure şi izbăvitoare, întruchipată de Laura şi Beatrice.

Dacă evul mediu a gravitat în jurul unei viziuni mai mult sau mai puţin reale a dragostei, Renaşterea cu dorinţa sa de a scoate în evidenţă individualismul fiecărei fiinţe ne oferă o imagine infinit mai nuanţată a sentimentelor şi plăcerilor umane. Curtea dragostei, descrisă de Boccaccio, păstrează aparenţele medievale dar lasă să erupă omul în toată plinătatea sa, cu defecte şi calităţi. Erosul nu mai este hieratic (o pasiune pentru o fiinţă idealizată) el capătă trup, iar oamenii acelor timpuri iubeau cu rafinament dar şi carnal.

Dragostea coboară pe pământ, trupul este redescoperit dar nu este uitată nici ambiguitatea curtării, a jocului şi a vorbelor bine ticluite ce prefigurau şi stârneau. Bărbaţii şi femeile acelor timpuri duc la înflorirea maximă un mod de a trăi dragostea, ce se anunţase încă de la sfârşitul evului mediu. Pentru ei moştenirea antichităţii înseamnă, deopotrivă, un imens tezaur literar dar şi un eros lipsit de inhibiţii.

Curtezantele italiene, cu “eleganţa lor princiară”, dar şi nobile intrate în legendă precum Lucrezia Borgia sau “regina Margot” au dus alături de bărbaţii care le-au dorit şi iubit, nu numai, la naşterea unei societăţii galante, sofisticată şi efemeră, dar şi la apariţia unor noi forme de reprezentare artistică, în care spiritul şi trupul se întrepătrund.

Vă invit, aşadar, într-o călătorie fascinată, călăuze ne vor fi scrierile lui Dante  Petrarca, Aretino, nenumărate picturi şi gravuri din epocă, mai mult sau mai puţin scandaloase, dar mai ales oamenii Renşterii, fiecare cu dorinţele şi sentimentele proprii.