Anca Bejan este actriţă, jurnalistă (din 2001), creatoare de conţinut mass-media şi Directoare de Comunicare la Galeriile Artmark din Bucureşti (din 2023). A absolvit Facultatea de Filosofie şi Jurnalism (din cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti – 2005) şi Actorie – Artele Spectacolului (din cadrul UNATC Bucureşti – 2018, clasa conf. univ. dr. Puiu Şerban). De asemenea, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti (Licenţă – Studii Religioase şi Masterat – Comunicare Biblică şi Eclezială), din cadrul Universităţii Bucureşti (2018-2022). Îi place foarte mult „la şcoală”. Este mereu în căutare de noi şi noi dezvoltări – de aceea urmează, cu regularitate, din 2015 încoace, cursurile Fundaţiilor Casa Paleologu şi Calea Victoriei şi „mănâncă” podcast-uri culturale pe pâine. A jucat în câteva spectacole de teatru – „Ani de pribegie” (de Jeroen van den Berg, regia: Alexandru Andrei, 2017-2018) şi „Întreaga mea lume – Lucruri pe care le ştiu ca fiind adevărate” (de Andrew Bovell, regia: Raluca Ghervan, 2017-2021), pe scenele Teatrelor Arte dell Anima, Elisabeta, Nottara. A realizat în perioada 2020-2023 emisiunea tv „Oameni” (difuzată de postul Canal 33). A lucrat ca jurnalistă în presa scrisă, în perioada 2001-2023 – pentru publicaţii precum Libertatea, Jurnalul Naţional, Adevărul, Click! (unde în perioada 2006-2026 a fost editor coordonator şi apoi redactor-şef adjunct).

„Sunt dependentă de spaţii sigure. Cele mai sigure spaţii pentru mine sunt acolo unde mă simt (ca) „acasă”: la bibliotecă, în librării, în sala de cinema, în comunităţile cu care rimez. Cred că una dintre cele mai mari nevoi ale omului este aceea de spaţii sigure. Da, schimbările ne stimulează. Da, viaţa este în permantă schimbare. Trăim vremuri prea instabile, totuşi, aşadar consider că avem, nevoie mai mult ca niciodată de medii sigure şi să ştim cum putem construi şi noi la rândul nostru pentru alţii astfel de „spaţii”. Pentru că avem nevoie să ştim că suntem în siguranţă sau măcar să ştim că există zone sigure foarte aproape de noi. Mediile sigure ne ajută şi să fim mai siguri pe noi. Siguri că putem mai bine, că putem permanent să ne convertim în mai bine. Şi în marile poveşti din literatură şi din cinematografie găsim aceste spaţii sigure”.

Radu Mateucă este actor, licenţiat şi masterand în Artele Spectacolului la UNATC – Bucureşti, promoţia 2017 (clasa prof. Florin Zamfirescu), respectiv 2019 (clasa prof. Tania Filip). A avut roluri atât în filme pentru cinema – „Tata mută munţii” (regia: Daniel Sandu – 2021), „Dosar 631” (regia: Marius Barna – 2022), „Ecce Homo Brâncoveanu (regia: Dan Piţa – 2024), cât şi în seriale tv – „Vlad” (PRO TV, 2019), „Las Fierbinţi” (PRO TV, 2012-prezent), „Brigada Nimic” (PRO TV, 2023) şi „Scara B” (PRO TV, 2024), precum şi în spectacole de teatru – „History Boys” (regia: Vlad Cristache, 2015-2020), „Taina Paştelui” (regia: Cornel Popescu, 2023), „Toxic” (regia: Florin Piersic jr., 2024) si „Viaţa lui Ciprian Porumbescu” (regia: Ruxandra Bălaşu, 2024). De asemenea, Radu a participat la „Românii au talent” (PRO TV, 2020).

Pe lângă proiectele în care este implicat ca actor, Radu este şi muzician: cântă la pian de la vârsta de 6 ani (a urmat şi cursurile Şcolii de Muzică nr.1 „Iosif Sava” din Bucureşti). Datorită valenţelor muzicale, a făcut parte şi din distribuţia spectacolului „The History Boys” (regia: Vlad Cristache), care s-a jucat cu mare succes la public în perioada 2015-2020. De asemenea,
predă: susţine cursuri de pian, de limba engleză şi de limba română (pentru străini) – pentru toate vârstele.

„Îmi iubesc meseria de actor! Cred cu tărie în a-ţi urma visele şi a face ce îţi place cel mai mult, chiar dacă uneori poate fi dificil să rezişti pe drumul dorit. Consider că viaţa este cel mai preţios dar pe care-l avem, de aceea încerc să fructific la maximum fiecare secundă a existenţei mele. Şi din tot ceea ce trăiesc şi primesc, îmi place să dau mai departe. Cred că noi, oamenii, avem nevoie de educaţie continuă, pentru că asta ne oferă posibilitatea de a ne cunoaşte din ce în ce mai bine şi de a înţelege mai bine şi lumea în care trăim. Urmăresc activitatea Fundaţiei Calea Victoriei şi munca depusă de cei de aici mi se pare vitală, mai ales în vremurile pe care le trăim. Educaţia legalizează altfel şi emoţiile şi ne ajută să le facem să fie constructive. Cred şi că avem obligaţia de a ne îngriji de calitatea lucrurilor pe care le clădim, aşa cum avem şi dreptul de a pretinde lucruri de calitate. Putem îmbunătăţi câte ceva de la o generaţie la alta. Avem nevoie să ţinem cu toţii aproape de această credinţă. Şi mai cred că toate acestea ar fi mai uşor posibile, dacă cei mari nu ar uita poveştile fondatoare, iar cei mici ar fi încurajaţi încă de la vârste foarte mici să se întâlnească şi cu marile poveşti. Avem nevoie de dezbateri şi să ştim că putem face asta într-un mod sănătos, lărgind spaţiile sigure – spaţii în care exprimarea nu ne este îngrădită, judecată greşit sau amendată”.