Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de vineri, în intervalul 19:00-21:00.

Vă invităm la un nou curs susţinut de arh. Augustin Ioan, doctor în arhitectură, profesor universitar la UAUIM Bucureşti, Doctor al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi licenţiat în teologie ortodoxă Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA.

Vă propunem o incursiune plină de revelaţii în lumea arhitecturii specifice ţării noastre, mai exact a zonei cunoscute în istorie ca Ţara Românească, pentru a identifica sursele de inspiraţie, elementele specifice şi modul în care s-a creat o sinteză locală a ceea ce numim azi STILUL BRÂNCOVENESC, şi care stă la baza arhitecturii neo-româneşti apărute la final de sec XIX.

Tradiţia basarabă şi cea cantacuzină din arhitectura Valahiei şi-au găsit formula de îngemănare în vremea lui Brâncoveanu Constantin, boier vechi şi domn creştin, cum îl pomeneau cei de după el.

Mort martiric dimpreună cu fiii şi ginerele său, Brâncoveanu a marcat un proces de augmentare a clădirilor religioase şi a palatelor locale, toate având şi funcţie defensivă, dar şi o nouă logică simbolică.

Modul de organizare a spaţiilor interioare, scara amplificată a edificiilor şi reprezentările picturale proprii Şcolii de la Hurezi şi îndeosebi lui Pârvu Mutu, toate acestea ne mai vorbesc şi astăzi despre o tradiţie locală reinvestită cu grandoare bizantină şi scenarii simbolice sofisticate.

Tradiţia brâncovenească a fost repusă în operă în perioada regalităţii de către regi care îl menţionează explicit pe voievod ca întemeietor şi ctitor, de la neoromânesc la stilul Carol al II-lea. De asemenea, există referinţe, chiar dacă ocultate sub sintagma specificului naţional din anii comunismului, şi în arhitectura religioasă de după 1990.