Cum era oare perceput oraşul Bucureşti şi ce impresii generau Ţările Române călătorilor străini ce au avut ocazia să vadă o parte din devenirea lor? Picturile, litografiile, însemnările de călătorie şi unele scrisori ne ajută azi să reconstituim farmecul, dar şi frământările locuitorilor din Bucureştii de altădată.

Francezi, englezi, italieni, germani, elveţieni, străinii ajungeau rareori în Ţările Române doar din plăcerea de a se plimba. Vom povesti la curs despre motivele ce-i aduceau pe aceşti călători şi artişti străini în oraşul ce urma să devină capitala unei ţări. Nu vom uita să cercetăm ce reacţii au avut în faţa unei lumi a cărei cultură părea atât de diferită de cea de acasă.

Iată despre ce vom povesti la cele două întâlniri de curs:

1. Clădirile: de la citadela fortificată, la oraşul oriental. Dacă panorama Bucureştiului realizată de Amedeo Preziosi, fotografiile şi acuarelele lui Carol Popp de Szathmari sau litografiile lui Auguste Raffet ne sunt familiare şi ne evocă imagini specifice ale oraşului, lucrările lui Ludwig Czerny sau ale lui Gottlieb Hissler ne arată un altfel de Bucureşti. Artiştii străini ai secolelor XVIII şi XIX au lăsat în colecţiile private şi publice imagini diverse ale unui oraş şi ale unei lumi în schimbare.

2. Oamenii: de la portretul votiv, la portretul de şevalet. Alături de zugravii de subţire Nicolae Polcovnicul, Ion Balomir sau Nicolae Teodorescu, nume precum Eustaţie Altini, Nicolo Livaditti, Anton Chladek sau Josef-August Scheofft au satisfăcut vanitatea boierimii române. Portretele lor, realizate la comanda diferiţilor boieri şi boieroaice, pot fi admirate şi azi în muzeele din Bucureşti. Ce aflăm din ele? Mici detalii delicioase sau pline de tâlc despre moda, obiceiurile şi regulile sociale dintr-o lume azi uitată.

Imagine: acuarelă de Amedeo Preziosi