Pe străzile podite cu bârne de stejar, printre trăsuri şi forfota de lume, cu negustori ambulanţi, florărese, slugi boiereşti, se amestecă varii arome, sunete şi culori. Condimente, tutun, parfumuri, mirosul înţepător al spiţeriilor îţi asaltează simţurile şi se asociază variat cu sunetele străzii.

Bucureştiul fanariot este oraşul boierilor, al târgoveţilor, al bragagiilor, şerbegiilor, cafavilor, abagiilor, băcanilor şi precupeţilor. Este oraşul pieţelor şi târgurilor, al circulaţiei oamenilor şi mărfurilor din varii colţuri ale ţării sau ale Europei. Oameni care au nevoie să se odinească undeva, să se hrănească şi să îşi desfete simţurile în hanuri, cafenele şi diverse alte localuri, găsesc tot ce-şi doresc aici.

Te invităm la un nou curs despre Bucureştiul de demult, pe care-l cunoaştem din literatură, scrisori vechi sau ilustraţii şi-l intuim când ne îngăduim o oră de hoinăreală pe străduţele sale întortocheate. La una dintre şedinţele de curs vei avea ocazia să guşti un pahar de salep, o băutură foarte apreciată în vremurile despre care povestim.

Vom face trei popasuri:

1. De la Hanul Constantin Vodă la Grand Hotel du Boulevard: hanurile nu erau simple locuri de popas şi de odihnă, erau un micro-univers din structura unui oraş cosmopolit şi plin de mişcare. Vom povesti despre Hanul Filipescului, Hanul Chiriţei, Hanul Roşu şi Hanul Verde, Hanul Zlătarilor, dar şi despre ce însemna, de fapt, să înnoptezi la un han. Modernitatea a înlocuit hanul cu hotelul.

2. Afionul, narghileaua şi cafeaua: despre plăcerile mărunte ale vieţii în Bucureştiul fanariot, despre ritualul cafelei şi al fumatului. Dolce far niente oriental şi maziliri de domn, între două sorbituri de cafea şi un fum de ciubuc. La această întâlnire ne vom delecta cu o băutură specială – salepul.

3. Sunetele Bucureştiului fanariot: Se obişnuia ca atunci când domnul era căftănit să primească în dar şi o orchestră militară, numită meterhanea. Aceastei formaţii i se alăturau şi muzicieni laici, ce aduceau în Ţările Române tradiţii greceşti (a se citi bizantine), turceşti, armeneşti, ebraice etc. Mai avem, de asemenea, şi prezenţa numeroaselor tarafuri, peste care, deseori, se adăuga sonorităţile străzii.

imagine: acuarelă de Amedeo Preziosi