Vă propun un itinerariu prin spaţiul vast şi incintant al uneia dintre cele mai fascinante şi mai enigmatice literaturi ale lumii. Vizionară, paradoxală, copleşitoare, pe oricâte pagini s-ar întinde, ea pare să-şi conserve, nealterată, enigma. Există, în literatura rusă, o mişcare de adâncime, o iminenţă al cărei timbru anunţă deopotrivă sfârşitul şi începutul, sublimul şi teribilul, anihilarea şi renaşterea. Este vorba despre o vocaţie a abisalului, ce alimentează o serie întreagă de reflecţii, pulsaţii, frământări, ideologii, melancolii, deliruri şi extaze.

Vă invit să înţelegem mai bine resorturile „sufletului rus”, aşa cum se reflectă în orizontul lui creator, acolo unde, dezbărat de prejudecăţile politicului, se află la el „acasă”.

Reperele întâlnirilor noastre sunt următoarele:

1. Spaţiul deschis: stepa, pelerinul şi drumul

O cartografie a sufletului rus poate începe cu una dintre trăsăturile fundamentale ale acestuia: chemarea către itineranţă, către drumul care ia forma iniţierii. Geografia exterioară devine una interioară, tăriile cerului şi ale pământului trec în alcătuirea misterioasă a sufletului. Măsura sufletului e însuşi incomensurabilul, ca stepa care se întinde la nesfârşit sub pasul călătorului, promiţind să-i redea acestuia identitatea şi libertatea.

În cadrul acestei prime întâlniri, ne vom lăsa vrăjiţi de Stepa lui Cehov şi de cea cântată şi descântată de Cinghiz Aitmatov sau Gogol, dar ne vom însoţi şi cu alţi călători, spre alte locuri de taină: cu Părintele Serghie al lui Tolstoi, cu nomazii prin veşnicie ai lui Evgheni Vodolazkin, precum şi cu şi alte avataruri ale Pelerinului rus.

2. Spaţiul închis: oraşul – fantasme şi destine

Reversul spaţiilor largi e dat de strânsoarea spasmodică a Petersburgului, cu reverii şi agonii la limita ambiguă dintre real şi absurd, cu subterane şi camere înguste şi umede, în care-şi duc existenţa visătorii şi răzvrătiţii lui Dostoievski din Nopţi albe, Crimă şi Pedeapsă, Însemnări din subterană sau Visul unui om ridicol, deasupra cărora tronează, ameninţătoare, statuia Călăreţului de aramă puşkinian. Aceştia îi anunţă,  în cheie expresionistă, pe alienaţii moderni ai lui Kafka sau Camus. Metropola apare ca un microcosm închis, sufocată de funcţionărime şi birocraţie, populată de chipuri fără însuşiri, de diverşi Akaki Akakievici sau Ivan Ilici, ale căror destine insignifiante sunt creionate magistral de Gogol sau Tolstoi. În continuarea tradiţiei predecesorilor săi, Andrei Belîi vine cu memorabilul roman Petersburg, ambientat în haosul începutului de secol XX.

3. Mistici, profeţi, utopii

În lumina vizionarismului şi-a spiritului deosebit de proteic al scriitorilor ruşi, ne vom apleca asupra unor pagini edificatoare din Dostoievski şi din Tolstoi, vom aborda câteva aspecte esenţiale, legate de profetismul, combustiile mistice şi nucleul ideatic al gândirii celor doi autori.

Despre faţetele proiectului utopic vom discuta, prin referire nu doar la Demonii dostoievskieni, dar şi la remarcabilele romane Cevengur şi Noi ale lui Andrei Platonov şi, respectiv, Evgheni Zamiatin. Nu-l vom uita nici pe magistrul farselor, Mihail Bulgakov, care a adus, prin tuşe caricaturale, un original rechizitoriu la adresa regimului sovietic.

4. Memorie şi mărturie. Literatura ca formă de insurgenţă

În deceniile lungi de supravieţuire într-un regim totalitar, literatura devine un spaţiu de refugiu, dar şi o armă împotriva uitării. Fundamentele se schimbă, iar scrisul, mai mult ca niciodată,  devine un imperativ, un gest de supravieţuire, o formă de păstrare a umanităţii, dar este şi o mână întinsă înspre generaţiile care vor veni – ca acestea să înţeleagă şi, mai ales, să nu uite.

Vom avea ca însoţitori, în parcursul nostru, pe autorii unor excepţionale volume de memorii – voci ale exilului intern sau extern, aşa cum au fost Nadejda Mandelştam, Nina Berberova sau Vladimir Nabokov, dar şi pagini din testimonialul adus de Soljeniţîn sau de prea puţin cunoscutul Varlam Şalamov, cu ale sale tulburătoare Povestiri din Kolîma. Vom face referiri şi la Recviemul – mărturie al Annei Ahmatova, precum şi la romanul Doctor Jivago, al lui Boris Pasternak, roman-frescă, în care dragostea şi destinele individuale se învălmăşesc în trenul deraiat al istoriei.

…

Imagine: Isaac Israels – ‘Girl reading on sofa’ (1920)

sursă foto: http://readingandart.blogspot.ro/2012/11/alexander-deineka.html