Am studiat în Marea Britanie psihologia şi apoi un master în neuroimagistică, pentru că mă fascinează creierul uman. În 2021 mi-am terminat doctoratul în psihologie la Universitatea Manchester unde am explorat o iluzie de memorie şi dinamica reţelei neuronale care o susţine. Drumul meu academic s-a împletit cu multe proiecte educaţionale pentru tineri, în cadrul cărora am creat jocuri şi alte activităţi interactive. Am locuit aproape un an într-un orăşel cu castel din Suedia, unde am colaborat cu un ONG ca designer de escape rooms educaţionale pe teme legate de discriminare. Am ajuns înapoi în România unde am lucrat într-un startup edtech, am colaborat cu ONG-uri locale şi mi-am început formarea ca psihoterapeut sistemic – cred în puterea spaţiului dintre oameni de a vindeca mai bine decât ce putem face individual.

De când am învăţat să scriu, am început să scriu şi ceea ce am aflat mai târziu că se cheamă creativ – poezii, scurte povestiri. Deşi e puţin greu să le găsesc mereu din cauza mutărilor mele din loc în loc, există nenumărate jurnale cu încercări lirico-filozofice din toate perioadele vieţii mele. În ultimii ani, am reflectat mult la ce înseamnă poezia pentru mine; coincidenţa (?) face şi ca numele meu carmen să însemne poem în latină. Nu cred că am păstrat nimic constant în viaţa mea aşa cum am păstrat scrisul de poezie care a venit mereu natural, firesc, fără disciplină, de multe ori chiar trezindu-mă din somn. Şi cred că e arta mea, locul în care am avut mereu spaţiu să fiu oricum eram, poate chiar acasă pe care l-am purtat în interiorul meu în toate casele care mi-au adăpostit corpul. Mi-am dat seama de funcţia profund terapeutică a scrisului şi cititului de poezie când am început să organizez seri de poezie cu şi pentru prietenii mei, unde am legat conversaţii nu numai interesante, dar şi vulnerabile şi, de multe ori, vindecătoare în jurul unor texte lirice.

O întrebare la care îmi place mult că nu am (încă) răspuns: de ce unele poezii îmi vin în română şi altele în engleză, cu voce atât de clară în una sau în cealaltă limbă?

O invitaţie la frăgezire a atenţiei înainte de a citi sau de a scrie poezie: e noiembrie târziu, e o după-amiază întunecată şi cade prima ninsoare. Fulgii se aşază în strat moale, încă netasat, de 1.5-2 cm. Chiar înainte să înceapă să se topească, o pasăre mică face câţiva paşi pe trotuarul aproape alb şi lasă urme prin care acum putem zări griul de dedesupt. Cum ar fi să fim aşa de atente încât să surprindem căldura de sub tălpile păsării mici care a topit zăpada abia căzută în forme de câte trei liniuţe intersectate?

Dintre poeziile mele puteţi găsi pe aici.