Anual, la începutul primăverii, Veneţia este cuprinsă de forfota carnavalului, turiştii şi privitorii curioşi admiră parada măştilor, iar oraşul pare că se întoarce într-un trecut fastuos, libertin şi mitizat. Carnavalul, considerat parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei veneţiene, şi-a făcut apariţia în evul mediu, el fiind celebrat înaintea postului Paştelui. Reunind serbările populare cu ceremoniile politice, evenimentele din lagună aveau drept scop afirmarea hegemoniei Serenissimei în Adriatică şi etalarea tuturor bogăţiilor sale. Nenumăratele ceremonii din această perioadă transformau piaţa San Marco şi faimoasele palate veneţiene în adevărate splendori pentru călătorii timpului. Dogii proclamau puterea şi strălucirea republicii şi reuşeau să îi reunească pe toţi veneţienii în jurul unor simboluri politice comune.

Carnavalul simboliza şi o abolire, chiar dacă simbolică, a structurilor sociale, sub adăpostul măştilor toţi veneţienii se bucurau de distracţii mai mult sau mai puţin rafinate, aristocraţii se pierdeau în mulţime, iar curtezanele puteau trece drept prea cinstite doamne. Simbol al unei lumi bogate, strălucitoare şi care nu se fereşte să guste din plăcerile vieţii, carnavalul avea să îşi găsească consacrarea ultimă în secolul XVIII, atunci când libertinul Casanova, omul nenumăratelor măşti, pare să îşi trăiască viaţa într-o celebrare perpetuă.

Astăzi, când gloria serbărilor veneţiene a apus, iar mulţi dintre noi vedem carnavalul din lagună drept o invenţie desuetă şi mercantilă, vă invit să descoperim cum şi-a făcut apariţia această instituţie în civilizaţia europeană. Cu ajutorul unor tablouri şi miniaturi fermecătoare vom descoperi simbolistica măştilor, vom admira carele alegorice şi minunatele curtezane.

—

Imagine sus – sursa

Imagine jos – Pietro Longhi, “Rinocerii”, detaliu.