Cristina Pana este doctor in arhitectura si conferenţiar UAUIM, Facultatea de Arhitectură de Interior – Proiectare de Interior şi Design. La fundatie sustine, din 2013, cursul de Introducere in design interior si arhitectura. Am rugat-o sa ne spuna mai multe despre ce se intampla la cursul ei, de ce vor oamenii sa afle mai multe despre design, fara sa vrea neaparat sa-si construiasca o cariera in acest domeniu. Am aflat ca, pentru unii, totul porneste de la interesul pentru cladirile vechi si frumoase de care inca ne putem bucura cand colindam strazile Bucurestiului. :)
Una din motivaţiile sensibile ale cursanţilor de la fundaţie porneşte din dorinţa de a înţelege mai bine oraşul, casele pe lângă care trecem zilnic…
Istoria caselor începe cu un proiect, putem vorbi despre un stil arhitectural, dar ceea ce vedem azi reprezintă o parte a unor poveşti mai frumoase sau mai triste. Pentru a putea găsi repere în diversitatea arhitecturală a Bucureştiului, parcurgem în primul rând istoria arhitecturii clasice – din antichitate până la eclectismul sfârşitului de secol 19. Încercăm să înţelegem modernismul de la începutul secolului 20, care din punct de vedere stilistic este o reacţie împotriva eclectismului, cu variante mai radicale sau mai temperate.
La noi, începutul secolului trecut a fost marcat de marii arhitecţi români, reveniţi în Bucureşti după studii la Paris (iată încă o explicaţie pentru denumirea de micul Paris!). Ei au realizat proiecte în stilurile învăţate în Occident: neoclasic, eclectic, modernist sau Art Deco. Dar tot ei au fost cei care au definit o arhitectură naţională, aşa numitul stil neoromânesc, care a preluat principii ale casei tradiţionale şi a reinterpretat unele elemente într-o notă modernă (inclusiv integrarea în decoraţii a artei populare a ceramicii).
Cu ajutorul acestor noţiuni despre stilurile arhitecturale, cred că în plimbările noastre putem regăsi o regulă de compoziţie sau un simplu detaliu, care să ne ajute să înţelegem mai bine patrimoniul inegalabil al Bucureştiului: eclectismul palatelor de pe Calea Victoriei, principiile moderniste ale Blocului Aro (Patria), spiritul Art Deco (Hotelul Ambasador sau Palatul Telefoanelor), dar şi farmecul unic al stilulului neoromânesc de la Şcoala Centrală. – Cristina Pana, arhitect