În preajma sărbătorilor pascale, vă invităm să redescoperim împreună două momente esenţiale din parcursul christic, aşa cum sunt narate de Evanghelii, şi, mai ales, modul cum au fost redate la nivel estetic de-a lungul secolelor. De la Cuvânt la Imagine, vom încerca să descifrăm credinţele, temerile şi mentalităţile religioase din cultura europeană.

Subiect de interogaţii istorice, teologice şi filosofice, faptele şi viaţa lui Hristos au ocupat un loc central în mediile ecleziastice, dar şi printre credincioşi, încă de la începuturile creştinismului. Biserica, fie că vorbim de cea orientală sau de cea occidentală, a manifestat, de-a lungul istoriei, un interes aparte faţă de modul în care artiştii sau diverse medii intelectuale se raportau la acest subiect.  Evangheliile apostolilor au fost interpretate în artă sau în anumite dispute teologice în mod diferit. Artiştii bizantini, de exemplu, au oferit o altă viziune a Cinei faţă de cei din Occident.

Dacă în imaginarul nostru contemporan, Cina cea de taină este asociată cu Leonardo da Vinci, în realitate, nenumărate creaţii paleocreştine, medievale sau renascentiste ilustrează multitudinea de idei, simboluri şi dezbateri teologice legate de acest moment esenţial din istoria creştinismului. Instituirea euharistiei, trădarea lui Iuda, somnul apostolului Ioan sunt doar câteva dintre subiectele care suscită şi astăzi interesul. Reprezentările Cinei fascinează şi prin bogăţia detaliilor mundane, legate de universul cotidian al comanditarului sau al artistului. Solemnitatea sacră, asociată detaliilor pitoreşti, a stârnit, de-a lungul istoriei, şi reacţii celebre (inchiziţia vs Veronese).

La polul opus, Crucificarea a fost privită cu reticenţă la nivelul reprezentărilor sacre. Teologii aminteau sacrificiul cristic în predicile şi scrierile lor, totuşi, asocierea divinului cu o moarte infamantă a pus nenumărate probleme la începuturile creştinismului. Treptat, de la un Christ în glorie, Pantocrator, artiştii fac trecerea către o imagine a sacrificiului, durerii şi supliciului. Un corp chinuit, tumefiat, profund uman îşi face apariţia la începutul secolului al XVI-lea.

Imagini care fac parte din cultura noastră vizuală sau unele mai puţin cunoscute ne vor permite să înţelegem modul în care textul a fost tradus la nivelul imaginii, să identificăm anumite concepte şi simboluri.