Veste bună! Da, poţi să-ţi dai întâlnire cu iubitul sau iubita într-o viaţă viitoare. Cel puţin aşa spune lectorul Eduard Bucescu, cel cu care te vei întâlni la cursul de Introducere în filozofia reîncarnării.

Se pare că majoritatea marilor religii au „cochetat”, oficial sau nu, cu ideea de reîncarnare. Noi am aflat câte ceva de la Eduard despre ce presupune şi cum funcţionează acest sistem de gândire, dacă vii la curs poţi adăuga propriile întrebări. :)

Cum a fost asimilată ideea de reîncarnare în cultura occidentală? A “prins” la public?

E. B. Asimilarea filozofiei reîncarnării în Occident a avut un parcurs comun cu asimilarea budismului şi a filozofiei orientale în întregul ei. Reîncarnarea a “prins” cu o oarecare diferenţă de recepţie, din ce sesizez eu.

Dacă în Orient, samsara – lanţul de reîncarnări – este în principiu mai degrabă o lungă suferinţă de care scăpăm prin evoluţie personală, în Occident cred că a atras mai mult perspectiva revenirii de nenumarate ori, pentru a afla noi lucruri şi a experimenta noi situaţii.

Există o voluptate în a încerca o bogăţie infinită de senzaţii, contexte şi relaţii care a făcut ca ideea de suferinţă intrinsecă întrupării să treacă pe un plan secund. Un reper de prelucrare occidentală a filozofiei reîncarnării este romanul “Atlasul norilor”, de David Mitchell, cu filmul aferent. Sau nuvela “Milarepa”, de Eric Emmanuel Schmitt.

Cât de atenţi e cazul să fim la senzaţiile de deja-vu? Sunt ele un avertisment că ar trebui să facem lucrurile invers decât ne stă în obicei?

E. B. Senzaţiile de deja-vu sunt pasagere şi sunt legate de locuri, senzaţii, nu neapărat de acţiuni pe care trebuie să le facem într-un fel sau altul. Cred că semnalul cel mai elocvent cum că trebuie să facem lucrurile altfel decât le-am facut în existenţele anterioare este amnezia programată care ne şterge amintirile conştiente din vieţile anterioare.

Dacă ne confruntăm cu o provocare pe parcursul a câteva reîncarnări succesive, faptul că nu ducem conştient cu noi istoricul – şi povara- încercărilor trecute ne menţine într-o stare de receptivitate proaspătă, aşadar creativă, faţă de respectivele provocări. E cea mai bună cale de a aborda lucrurile altfel.

Am văzut că în filme se practică acest lucru, cum stabilim o întâlnire, într-o viaţa viitoare, cu cineva drag? :)

E. B. Putem stabili o întâlnire cu cineva drag într-o viaţă viitoare. În viaţa dintre vieţi, două persoane care vor să-şi “dea întâlnire” îşi stabilesc de comun acord un set de indici, de semnale de recunoaştere, de impresii comune care să-i avertizeze pe cei doi.

Putem vedea o persoană pentru prima dată în viaţă, dar să avem impresia că o cunoaştem dintotdeauna. Dragostea la prima vedere, declanşată de un minim de senzaţii şi de nici un fel de cunoaştere prealabilă, poate fi un indicator puternic al unui ataşament faţă de persoana respectivă într-o viaţă anterioară.

Cum faci să-ţi repari greşelile dintr-o viaţă anterioară, dacă te reîncarnezi ca animal? Au animalele repere morale în acest sistem?

E. B. Deşi budismul susţine că poţi să adopţi orice formă de viaţă în încarnările ulterioare, Michael Newton (hipnoterapeut regresiv care analizează vieţi anterioare prin hipnoză) susţine, legitim, aş adăuga eu, că odată ajuns în stadiul de om în lanţul de reîncarnări, ai atins un nivel de conştiinţă superior care nu-ţi poate permite reîncarnări ulterioare în alte forme de viaţă (animală sau vegetală) cu un nivel mai redus de conştiinţă.

Asta chiar dacă vedem că unii oameni se comportă ca şi cum nu ar avea deloc conştiinţă. :)

Ce facem ca să ajutăm să evolueze o persoană despre care bănuim că nu e tocmai pe drumul bun? Putem interveni în povestea altuia?

E. B. Mult din ce se întâmplă în vieţile noastre a fost deja trasat tot de către noi în viaţa dintre vieţi, când avem o înţelegere superioară a lucrurilor, sub îndrumarea ghizilor noştri spirituali.

Putem să intervenim în viaţa cuiva şi putem aduce schimbări benefice în viaţa cuiva numai în măsura în care, chiar dinainte de naştere, persoana respectivă a încuviinţat deja această intervenţie viitoare. Numai aşa avem garanţia că putem aduce o schimbare durabilă în viaţa cuiva.