Vă invităm la un nou curs propus de Radu UMBREŞ, antropolog specializat în abordări cognitive şi interdisciplinare în ştiinţele socio-umane. Radu U. este licenţiat în sociologie al Universităţii din Bucureşti, deţine un master în sociologie la Universitatea din Oxford, şi un doctorat în antropologie socială la University College London.

”De ce suntem fiinţe morale? De ce gândim în termeni de ”bine” şi ”rău”, de ce judecăm acţiunile altora dar şi ale noastre în acest mod? Cum alegem să facem bine şi de ce simţim că o faptă e rea? Mulţi filosofi consideră că ”binele” este un scop în sine, dar să fie oare moralitatea un mijloc pentru a atinge altceva?

În acest curs vom descoperi un nou mod de a gândi despre bine şi rău. Ideile, judecăţile, deciziile noastre morale sunt o unealtă pentru a asigura cooperarea umană. Moralitatea se construieşte la întâlnirea dintre mecanismele noastre mentale evoluate şi contextul social, cultural, istoric şi ecologic al existenţei umane.

Moralitatea diferă de la o societate la alta, dar orice societate are un fel de moralitate. În mintea oamenilor şi în reprezentările lor culturale găsim idei despre ce este permis, obligatoriu sau interzis, mecanisme de evaluare a ce e lăudabil şi ce e blamabil, ansambluri de emoţii şi raţionamente ce ne călăuzesc comportamentul şi interpretările. Unele principii par să fie universale, altele variază de la o cultură la alta, de la un moment istoric la altul. Similarităţile şi diferenţele spun împreună o poveste despre adaptabilitatea speciei umane la o realitate complexă dar totuşi supusă legilor naturii.

Vom înţelege de ce culturi aparent exotice cum ar fi societăţile de vânători-culegători, triburile melanesiene sau regatele africane funcţionează totuşi după mecanisme familiare. Însă ne vom uita şi în jurul nostru pentru ne chestiona prejudecăţi şi presupuneri simpliste despre realitatea în care trăim. Cele trei întâlniri ale cursului vor pleca fiecare de la câte o asemenea nedumerire antropologică.

Cursul #1. Rudenia pare, pe de o parte, dată şi permanentă. Dar, în aceeaşi măsură, rudenia pare creată şi condiţională.

Ne gândim intuitiv la rudenie ca fiind construită din fenomene naturale cum ar fi procrearea sau conexiunea genetică. Însă rudenia socio-culturală manipulează şi deseori merge dincolo de componenta biologică. Sângele tatălui poate să conteze mai mult decât cel al mamei – sau invers, neamuri apropiate se pot ignora în timp ce altele îndepărtate se aliază, iar uneori ritualul este necesar pentru a legitima, sau chiar pentru a înlocui, natura. Cumetrii şi fraţii, de exemplu, sunt feluri diferite de oameni ca biologie, dar împart o substanţă morală comună.

Cursul #2. Adevărul este substanţa moralităţii, ne spune Gandhi. Însă minciuna este deseori alegerea etică iar adevărul nu este mereu preocuparea principală a oamenilor.  

Ideea unei sincerităţi generale şi absolute este străină multor culturi ce valorizează diverse forme de minciună, înşelăciune, disimulare sau alte forme de evitare a adevărului. Nu oricine poate beneficia de onestitate, iar deseori oamenii denaturează intenţionat realitatea pentru a servi unor scopuri sociale. Unele structuri sociale de cooperare sunt susţinute prin ficţiuni necesare, iar ”adevărul” este deseori stabilit prin practici bazate pe şansă sau mitologie. O găină otrăvită poate să spună un adevăr mai folositor pentru societate decât judecata oricărui om.

Cursul #3. Să nu ucizi! Decât dacă…..  

Trăim într-o lume în care viaţa este sacră şi uciderea unui om este printre cele mai groaznice fapte posibile. Dar istoria şi etnografia ne arată că oamenii au ucis dintotdeauna, că unele crime sunt o obligaţie morală, că ucigaşii pot deveni cei mai respectaţi membrii ai comunităţii. Forme de violenţă extremă susţin sisteme de protecţie colectivă sau de organizare politică, şi pot fi chiar sacralizate ca îndeplinind o chemare transcendentă. Mai mult, s-ar putea ca un anumit fel unic uman de a ucide să fi fost una dintre cheile evoluţiei speciei noastre spre toleranţă şi cooperare, şi ar putea explica de ce astăzi putem să trăim în pace şi înţelegere mutuală.”