“To know that Paris exists and anyone would choose to live anywhere else is a mystery to me,” (Midnight in Paris,  2011)

În mitologiile personale ale oricărui călător, real sau închipuit, Parisul ocupă un loc paradoxal. Imaginat şi descifrat, el ne bulversează sau doar ne intrigă şi pare, la prima vedere, un labirint întortocheat şi aglomerat, plin de poveşti nespuse şi turişti grăbiţi.

Considerat de istorici şi antropologi drept primul mare oraş ce a dat naştere unui mit urban, Parisul este, în continuare, pentru mulţi dintre noi „totalitatea experienţelor posibile” (Hans Blumenberg). Pentru oamenii secolului al XIX-lea, a fost capitala mondială a noului şi a stilului care şochează, dând naştere fascinantei şi elegantei La Belle Époque.

La dezvoltarea mitului şi clişeelor legate de această metropolă heteroclită au contribuit, deopotrivă, scriitori şi pictori celebri, Diderot, Balzac, Baudelaire sau Toulouse-Lautrec dar şi locuitorii săi anonimi, care au elaborat o adevărată mitologie urbană a parizianului tipic. Mai presus de toate, Parisul este un „oraş al semnelor”, în spaţiul său găsim înscrise multitudinea de simboluri şi contradicţii ale modernităţii europene. Muzeele avangardiste, grădinile secrete şi cafenelele pitoreşti, toate vorbesc de o lume vie şi în continuă mişcare pentru care stilul de viaţă parizian este o operă de artă în sine.

Acum, in perioada vacanţelor, vă invit într-o călătorie imaginară în oraşul cu o multitudine de chipuri, să vă delectaţi cu savoarea unei metropole la care visăm uneori.