Va invitam intr-un hotel din perioada Belle Epoque – la Grand Hotel Continental – pentru a afla povestea transformarii hanurilor de odinioara in hotelurile celebre din capitala.

Piata Teatrului a fost punctul de plecare al industriei hoteliere in Bucuresti.La mijlocul secolului al XIX-lea avem primele hoteluri moderne, primul din dreapta, în plan îndepărtat, fiind «Grand Hotel Broft»(1860).  hotelul Hugues(1840), Casa English(1856) şi «Grand Hotel Broft»(1860) care va deveni   hotelul Continental, ridicat între 1885-1886 de arhitectul german Emil Rittern Forester.

Trecerea de la han la hotel ascunde o mare transformare economică. Seamănă cu o schimbare de statut. Cât timp Bucureştiul a avut o economie manufacturieră, de serie mică sau relativ modestă a ȋnflorit economia hanurilor, care ofereau o multifuncţionlitate specifică: locuinţă-atelier-punct de desfacere.

Adesea hanurile erau profesionalizate: Hanul Zlătari era al argintarilor şi giuvaergiilor; Hanul Gabroveni era al negustorilor sosiţi din zona Gabrovo, pe atunci Imperiul Otoman; hanul Sf.Gheorghe era destinat cu precădere cojocarilor şi blănarilor ȋnsă, multe dintre hanurile secolului al XVIII-lea, până după 1850, aveau felurite prăvălii.

Economia Bucureştilor se schimbă treptat cu anii 1830-1860, ȋntȋi cu ajutorul en-grosiştilor de lipscănie şi apoi prin investitorii care au dezvoltat manufacturi cu tehnică modernă. Din acest moment producţia se mută ȋn afara oraşului, punctele de desfacere sunt mult mai diversificate şi ȋmpânzesc toate cartierele iar locuinţele acestor “inovatori” sunt ȋn cartiere rezidenţiale sau relativ centrale. Locul zarafilor este luat treptat de instituţii bancare, mai ales după 1860. Fiecare han avea zaraful său după cum fiecare hotel de azi deţine o casă de schimb.

Hanurile sunt modificate ȋntr-un hibrid care nu funcţionează, numite pompos “hoteluri” şi erau erau de fapt improvizaţii nemodernizate. Apar ȋnsă hoteluri moderne care au concurat cu mare succes serviciile oferite de hanuri. Între primele hoteluri ale capitalei au fost Hotel Hugues şi Hotel Broft la 1840 respectiv 1847 iar mai apoi vestitele Grand Hotel de France şi Grand Hotel De Boulevard, numit pentru ȋnceput Herdan. Se produc modificări ȋn tipul de consum, oamenii preferând noile restaurante salubre, cu meniuri occidentale şi orchestre străine, dar căutate erau şi cofeturile “evropeneşti” sau articolele de lux care se găseau ȋn magazine tematice la parterul noilor hoteluri.

Hanurile dispar sau devin hoteluri second hand cum a fost după 1870 Hotelul «Dacia» amenajat ȋn vechiul han al lui Manuc. Aşadar este o altfel de poveste a oraşului trecută prin filtrul serviciilor.