Dintre cele cinci mari romane de maturitate ale lui Dostoievski „Demonii” este poate cel mai dificil de digerat: construcţie complexă, dacă nu chiar întortocheată, acumulare de catastrofe şi crime, densitate maximă de figuri intelectuale excentrice, profeţii sumbre – din păcate, realizate – în privinţa viitorului. Tocmai de aceea antepenultimul roman dostoievskian n-a contenit să intrige şi să fascineze.

Dintre cei care au prelucrat într-un fel sau altul problematica „Demonilor” am ales trei mari scriitori ai secolului XX: Joseph Conrad, André Gide (Premiu Nobel 1947) şi J. M. Coetzee (Premiu Nobel 2003).

În „Maestrul din Petersburg” Coetzee tentează pariul unui roman dostoievskian despre Dostoievski însuşi, punînd în scenă atît pe romancier, cît şi pe modelul său, teroristul Neceaev. Va fi, aşadar, o binevenită intrare în materie şi vom discuta opera romancierului sud-african în prima noastră întîlnire, înainte chiar de a aborda romanul lui Dostoievski (a doua şi a treia întîlnire).

Joseph Conrad, dimpotrivă, ne oferă exemplul unui roman anti-dostoievskian. Ironia constantă din „Sub ochii Occidentului” se adresează mitologiei „sufletului slav” de orice factură, progresistă sau conservatoare, revoluţionară sau ţaristă. La André Gide, însă, ironia nu are nici o tentă polemică, ci se înscrie în registrul ludic atît de caracteristic pentru opera marelui scriitor francez. „Falsificatorii de bani” va încheia astfel scurta noastră incursiune în galaxia „Demons & Co.”.

Pour la bonne bouche, vom viziona filmul lui Andrzej Wajda, „Posedaţii”, vom citi „Catehismul unui revoluţionar” de Serghei Neceaev şi vom discuta despre viitorul de aur al nihilismului şi terorismului.

Bibliografie:

• F. M. Dostoievski – „Demonii”, Editura Polirom
• J. M. Coetzee – „Maestrul din Petersburg”, Editura Humanitas
• J. Conrad, „Sub ochii Occidentului”, Editura Nemira
• Andre Gide – „Falsificatorii de bani”, Editura RAO