Arta picturii (c. 1666-1668, 100 x 120 cm, ulei pe pânză, Kunsthistorisches Museum, Viena) este pesemne tabloul cel mai greu de desluşit dintre cele pictate de Johannes Vermeer.

Un pictor surprins în exerciţiul artei sale: în faţa lui se află un model costumat şi o hartă; îndărătul său, o cortină se ridică teatral. Tema acestei imagini pare a fi privirea (ca instrument fundamental al picturii), expusă însă într-un joc tensionat: pictorul priveşte (laolaltă cu spectatorul) şi este privit (împreună cu modelul său). Raportul dintre cele două regimuri ale contemplării este reluat, apoi, în echilibrul fragil dintre ocultare şi dezvăluire. Nu ştim, în cele din urmă, dacă este sau nu vorba despre un autoportret şi nici dacă modelul aflat în poză constituie cu adevărat subiectul tabloului din tablou.

Ştim totuşi, cu certitudine, că Arta picturii este singura lucrare realizată de Vermeer fără comandă şi că a păstrat-o până la sfârşit. Cel mai probabil, această alegorie (disimulată în scenă de gen) era destinată să funcţioneze ca piesă de reprezentare a statutului artistului într-o tradiţie – specific olandeză – a vizitei protocolare în atelierele maeştrilor renumiţi. În chip esential, însă, Arta picturii reprezintă transpunerea în imagine a unei teorii artistice pe deplin conturată, anume sub semnul unui elogiu subtil.

Vă invit să descoperiţi cum se articulează aceste niveluri distincte ale discursului pictural şi ce mai poate încă dezvălui scena de atelier a lui Johannes Vermeer.

Eveniment organizat in parteneriat cu: