un text scris de Alexandra Ion, care susţine Şcoala de Vară de Arheologie din 15-19 iulie

“Ridicându-mi ochii din caietul de teren, l-am văzut pe unul dintre studenţi fugind. Venea din partea cealaltă a văii, unde terenul era plat, de dincolo de râu. Oare era Jo, una dintre studenţii de anul 3? Se zbătea, cu braţele agitându-se dezordonat în timp ce încerca să-şi păstreze echilibrul, cu pumnii strânşi; cizmele nepotrivite îi transformau înaintarea într-o provocare… Cu obrajii roşii, faţa plină de noroi… a spus “..am găsit…caroul 145…suprafaţa erodată…Steve mi-a spus să vă chem…aduceţi aparatul de fotografiat, mai multe pungi…”.

Astfel începe arheologul Douglas Bailey să povestească despre cercetările făcute într-un sit de pe valea Teleormanului. În acea zi, unul dintre studenţi a descoperit fragmentele unei statuete de lut cu o vechime de 7000 ani. Ce spunea oare o asemenea figurină, care încăpea în podul palmei cui ar fi vrut să o ridice, despre societatea din care făcuse parte? Ce poveşti pot fi spuse dacă mergem pe urmele ei?

Trecutul (mai îndepărtat sau mai apropiat, al unei comunităţi sau al fiecăruia dintre noi) îşi face simţită prezenţa prin urmele lui materiale care ne înconjoară: clădiri, morminte, statui, vase etc. Un scarabeu egiptean ne povesteşte despre simbolurile pe care le preţuia un contemporan de-al lui: un colier de aur micenian ne aduce aminte de Ahile, Elena şi sfârşitul civilizaţiei troiene, iar o cutie de fier ne spune povestea sfarşitului regelui Richard Inima de Leu şi a peregrinarilor corpului lui.

În cadrul Şcolii de Vara de Arheologie (15-19 iulie) vă invit să descoperim astfel de poveşti. Împreună vom face o trecere prin teoriile, metodele şi tehnicile de investigare, interpretare şi conservare a trecutului.

Vom povesti despre cum descoperi, ce descoperi şi cum interpretezi ce descoperi. În plus, veţi vedea că arheologia nu este o ştiinţă cu şi despre lucruri moarte, ci dimpotrivă. Pe de o parte, identitatea noastră nu poate fi înţeleasă fără a vedea cum am ajuns aici, de ce locuim, mâncăm şi trăim aşa cum o facem.

Pe de altă parte, după cum veţi putea afla în cadrul celor 5 întâlniri, arheologia este o metodă de investigare a spaţiului în care trăim zi de zi.

Un arheolog mi-a povestit următoarea anecdotă: Un arheolog purta o discuţie cu un filosof, care l-a întrebat de ce este arheologia importantă, când nimic nu poate fi mai important decât ideile. Acesta i-a răspuns: “Te duci la universitate şi predai câteva ore pe zi. Cu banii câştigaţi te duci la magazin, cumperi lucruri şi le duci acasă. Aceste lucruri te înconjoară şi îţi ocupă mare parte a vieţii. De aceste lucruri neglijate ne ocupăm noi, arheologii”.

În ce fel ne preocupă aceste obiecte? Participând la ateliere veţi afla ce ne pot spune obiectele despre oamenii aflaţi în spatele lor, obiecte diverse, de la o cutie de bere la aranjarea mobilierului într-o sală de clasă sau faţada unei case.

Temele celor 5 întâlniri sunt: Ce este arheologia, Situl arheologic, Descoperirile arheologice, între arheologia vieţii domestice şi sistemele economice sau religioase, Ştiinţe conexe arheologiei (de la genetica populaţiilor la antropologia fizică), Politica trecutului, ieri şi azi: cui aparţine trecutul?

Cursul va avea o puternică componentă interactivă şi veţi avea ocazia să deprindeţi câteva dintre tainele meseriei de arheolog. Vă aştept într-un cadru relaxat şi, după cum a spus Indiana Jones: “Este o poveste lungă. Grăbiţi-vă sau nu veţi apuca să o auziţi!

Sursă imagine: 

http://medya.todayszaman.com/todayszaman/2010/02/24/catalhoyuk-01.jpg