A defini evul mediu drept epoca care a inventat dragostea pare, la prima vedere, un nonsens. Asociat, mult timp, unei imagini întunecate, evul de mijloc ni se înfăţişează la o atentă analiză antropologică drept precursorul  modernităţii şi creatorul unei simbolistici a gesturilor încă vie şi astăzi.

Dragostea cavalerească ce plasează în centru un ideal uman, mai mult sau mai puţin tangibil, a metamorfozat nu doar pe bărbaţii şi femeile evului mediu dar şi întreaga civilizaţie europeană.  Căutând dragostea şi asociindu-i  frumuseţea fizică şi spirituală, strămoşii nostri au creat un univers ce îmbină sentimente şi sensibilităţi, nemaiîntâlnite până atunci. Miniaturile, manuscrisele, cântecele trubadurilor sau dialogurile cotidiene ne lasă să descoperim şi o lume a dorinţelor erotice, deopotrivă, feminine şi masculine.

Dragostea, dorinţa şi sexualitatea se întrepătrund în evul de mijloc dând naştere unei istorii a sentimentului şi a trupului de o fascinantă contemporaneitate. Curtarea doamnei, darurile  dragostei, jocurile şi desfătările iubirii,  căsătoria, adulterul, toate au căpătat în acele vremuri îndepărtate sensuri şi semnificaţii noi, o parte dintre ele fiind păstrate încă vii în gândirea şi cotidianul postmodern.

Vă invit, asadar, într-o călătorie fascinantă să explorăm împreună istoria unor gesturi şi sentimente dar şi modul în care acestea şi-au lăsat amprenta asupra mentalului european actual.

Pentru cei care doresc să afle mai mult va recomandam lecturi:

Johan Huizinga, Amurgul Evului mediu, Bucureşti: Humanitas, 2002.

Jean Verdon, Dragostea în Evul mediu. Trup, sexualitate şi sentiment, Bucureşti: Humanitas, 2009.