La mijlocul veacului al XVII-lea, societatea olandeză întreţinea obiceiul vizitării atelierelor de artişti, de regulă în grup, ca o formă de exersare a artei conversaţiei, de cultivare estetică şi, în general, ca un ritual de civilitate. La rândul lor, artiştii care participau la acest ceremonial (cu mize lucrative) aveau grijă să expună un tablou suficient de spectaculos încât să dea măsura artei lor. Johannes Vermeer (1632–75), cel mai faimos pictor din Delft, a primit cel puţin trei asemenea vizite. În urma celei dintâi, în ziua de 11 septembrie 1663, diplomatul francez Balthasar de Monconys nota în jurnal că, din nefericire, artistul nu-i putuse arăta nimic. În schimb, cu ocazia celei de-a treia, făcută la 21 mai 1669 de regentul Pieter Teding van Berckhout în compania eruditului connaisseur Constantijn Huyghens¹, „celebrul pictor numit Vermeer” le va fi prezentat cu certitudine capodopera pictată între timp, intitulată chiar „Arta picturii” (De Schilderkonst)

Johannes Vermeer, Arta picturii, c. 1665, ulei pe pânză, 120 x 100 cm, Kunsthistorisches Museum, Viena

Acest tablou, compus cu migală de-a lungul unei laborioase reflecţii cu privire la natura propriei profesii, a fost pictat de Vermeer pentru sine, ca piesă de reprezentare cu dublă miză: de a-şi demonstra măiestria artistică eventualilor clienţi şi de a-şi asigura, post mortem, gloria şi renumele. Ingeniozitatea cu care tabloul este compus este probată de organizarea spaţială, de dialectica ocultare-dezvăluire, precum şi din tratarea suprafeţei picturale.

Cosmin Ungureanu , curator de artă europeană, specializat în istoria şi teoria artei şi arhitecturii europene (secolele XV-XVIII), expert acreditat în pictură şi grafică europeană şi lector la Fundaţia Calea Victoriei a scris un articol pentru  Syntopic,  despre arta lui Johannes Vermeer şi influenţa sa în epocă. În perioada 26 – 28 august, Cosmin Ungureanu  te aşteaptă la cursul pe care îl susţine la Fundaţia Calea Victoriei, Johannes Vermeer şi „Şcoala de la Delft”.

Dacă vrei să citeşti articolul în integralitate, îl găseşti aici, pe pagina Syntopic