Am stat de vorbă cu Monica Neaţu, lectorul atelierului de Bune maniere şi etichetă în societate, care ne-a răspuns la câteva întrebări despre rafinamentul cotidian, gesturi elegante şi curiozităţile de la atelier. Vă invităm, aşadar, să citiţi acest scurt interviu, cu riscul de a vă îndrăgosti de acest domeniu distins:

Ce anume te-a atras la studiul bunelor maniere şi cum te-ai apropiat de acest domeniu?

M.N.: Iniţial, m-a atras componenta istorică, am vrut să aflu care erau originile unor gesturi absolut banale astăzi, să le înţeleg mai bine semnificaţiile şi modul în care au influenţat societatea europeană de-a lungul veacurilor.

Cu trecerea timpului, a apărut şi elementul esenţial care m-a determinat să propun acest atelier: am fost fascinată de eleganţa, discreţia şi rafinamentul unor persoane întâlnite, de la care am învăţat că bunele maniere nu sunt nişte reguli stricte pe care le citeşti în nenumărate tratate savante; ele ţin de toleranţă, bunăvoinţă, respect şi grijă faţă de celălalt.

Din întâlnirile pe care le-ai avut cu participanţii la cursul Bunele maniere şi Eticheta în societate, ce subiect a stârnit cele mai multe curiozităţi?

M.N.: Printre subiectele preferate sunt cele legate de eticheta la masă, la birou (mai ales ce cod vestimentar şi ce atitudine trebuie să abordăm în timpul unui interviu de angajare) şi, nu în ultimul rând, aspectele legate de cuplu şi de sex etiquette.

Ce pot învăţa cursanţii la atelierul tău dedicat bunelor maniere şi în ce măsură pot aplica informaţiile de la curs în situaţii concrete?

M.N.: Atelierul a fost structurat, încă de la început, având în vedere componenta practică. De la scurte detalii istorice care dezvăluie sensul unor reguli sau interdicţii, ajungem foarte repede la aspectele practice. De exemplu: la capitolul dedicat etichetei la masă avem o masă cu tacâmuri, pahare farfurii, şervete şi discutăm cum trebuie să le folosim corect, dar încercăm şi să aflăm dacă este sau nu elegant să lăsăm ceva în farfurie, când suntem invitaţi, şi care este originea acestui obicei.

Ne poţi împărtăşi o scurtă anecdotă legată de bunele maniere?

M.N.: În preajma revoluţiei franceze (1789), sub coloanele elegante de la  Palais Royal, şi-au făcut apariţia primele restaurante. Dacă Parisul cunoscuse farmecul cafenelelor filosofice şi literare, vremurile tulburi duseseră la dispariţia localurilor de acest gen şi la transformarea hanurilor şi restaurantelor în locuri de întâlnire pentru răufăcători sau revoluţionari exaltaţi.

La modă, dar şi periculoase, aceste restaurante incipiente i-au determinat pe domnii galanţi să instituie o regulă care a supravieţuit până în zilele noastre: pentru a-şi proteja partenerele sau invitatele, domnii erau primii care intrau în localul respectiv. Regula a supravieţuit şi este amintită în diverse coduri de bune maniere, dar este privită, de multe ori, cu ironie sau neînţeleasă.

Cursul Bunele maniere şi eticheta în societate începe în 11 aprilie, iar înscrierile se fac la [email protected]

sursa foto