Carla Schoppel: Ca iniţiator al proiectului Battements de l’orient, spune-mi cum a luat naştere ideea din spatele proiectului şi cum ai selectat ceilalţi membri.

Feras Sarmini: În timpul masterului meu despre muzica clasică contemporană, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unul dintre profesorii mei mi-a atras atenţia asupra muzicii otomane clasice şi m-a încurajat să cânt acest gen muzical. Din acel moment a început ideea să se nască. Interesul meu pentru această direcţie muzicală părea să crească în timpul în care am colaborat la mai multe experimente şi genuri muzicale cu influenţe orientală. Toate cele de mai sus m-au determinat să studiez în cadrul şcolii doctorale „muzica instrumentală clasică din Imperiul Otoman”. Pentru a susţine această cercetare ştiinţifică ar fi fost nevoie să caut muzicieni interesaţi să cânte acest gen muzical şi care vor sa cânte din pasiune, nu pentru un proiect comercial. Am avut noroc să găsesc muzicieni talentaţi care au susţinut acest proiect, şi mai mult, s-a creat o relaţie bună de prietenie între noi.

Carla Schoppel: A veni în România a însemnat să părăseşti parţial limba maternă, elemente de cultură etc. În acelaşi timp, globalizarea a favorizat accesul la diversitate culturală. Care a fost rolul muzicii în integrarea ta în România şi în construirea unei cariere muzicale? Este muzica un mesaj pentru integrare?

Feras Sarmini: Cu siguranţă nimeni nu poate părăsi cultura sa sau limba sa maternă. În timp ce străinătatea duce la îmbogăţirea culturală a migrantului, se acumulează cele două culturi şi se găsesc elementele şi legăturile istorice comune. Departe de politică, dominaţia otomană asupra diverselor ţări, din mai multe aspecte, a contribuit în a lega Vestul de Est. Când am venit în România era foarte interesant pentru mine să aflu că un român, Dimitrie Cantemir, are cea mai mare contribuţie în păstrarea moştenirii muzicii otomane, muzică ce a inclus şi muzica din ţara mea. Cantemir a notat aproape 351 de piese în formele muzicale instrumentale din acea epocă, folosind şi dezvoltând un sistem de notaţie bazat pe alfabetul arab, care era adoptat de la Imperiul Otoman.

Carla Schoppel: În ce fel crezi că reuşeşte schimbul intercultural (activ inclusiv în interiorul trupei) să creeze un spaţiu muzical unic, cu audienţă internaţională?

Feras Sarmini: Globalizarea şi social media au conectat lumea şi au contribuit la schimbul intercultural astfel încât să faciliteze accesul la diferite culturi şi influenţa reciprocă. Pentru mine a fost un experiment să fiu un membru într-o trupă românească de muzica rock, acest gen American. Cântând versuri în română, am încercat să introduc elemente orientale din muzica indiană, persană, otomană şi arabă. Fiindcă locuiesc în România, uneori am fost influenţat fără să-mi dau seama şi de muzica tradiţională românească. În primul an în România am început să studiez limba română la facultate, ca să mă pregătesc pentru următorul an, pentru master în muzică. Atunci când am ajuns nu ştiam nimic în română, dar într-o săptămână m-a ajutat muzica să-mi fac mulţi prieteni şi diverse activităţi muzicale, factor care a contribuit mult să învăţ limba română şi mai repede.

Carla Schoppel: Laboratorul schimbării a vizat integrarea refugiaţilor şi migranţilor în România. Având în vedere că aţi cântat la evenimentul de închidere a proiectului, iar muzica a traversat secole şi ţări, cum crezi că aţi reuşit să faceţi un public atât de divers să asimileze moştenirea culturală vastă pe care a evidenţiat-o repertoriul ales?

Feras Sarmini: Battements de l’Orient nu e o trupă, cât e un proiect muzical bazat pe cercetare ştiinţifică şi are un scop: să aibă mai multe forme de muzicieni, şi în funcţie de contextul muzical. Forma cu care s-a lansat proiectul este în favoarea muzicii otomane. Acest proiect are ca scop să colaboreze cu diverşi muzicieni, din mai multe culturi şi etnii, astfel încât să se producă un dialog muzical nou şi mai bogat. Acest gen muzical are publicul său propriu, care îl caută şi poate este răspândit la nivel internaţional, dar nu aşa larg cum se întâmplă în cazul muzicii pop sau al muzicii rock, de exemplu. Cum am menţionat anterior, şi conform datelor istorice, culturile şi civilizaţiile se amestecă, se influenţează reciproc şi astfel se îmbogăţesc una pe alta. De-a lungul istoriei, oamenii de cultură se îndreaptă spre centrele puternice din punct de vedere politic şi economic din lume, şi asta s-a întâmplat pe vremea Imperiului Otoman, când Occidentul a manifestat interes pentru cultura otomană, şi tot atunci mulţi oameni s-au îndreptat şi au migrat spre Imperiul Otoman pentru a studia şi pentru a cerceta artele şi diversele aspecte culturale. În primul concert al proiectului am introdus un repertoriu de muzică otomană, compusă de diverşi muzicieni, din Polonia, România, Grecia, Armenia, pe lângă cei turci şi tătari. Mai mult, era şi un compozitor evreu sefard, care a lucrat în palatul sultanului Selim III, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Prin cercetare găsim că toţi aceştia, care au îmbogăţit repertoriul muzicii otomane, au fost imigranţi o perioadă sau întreaga viaţă.

Carla Schoppel: Aţi interpretat cântece otomane, incluzând compoziţii de Dimitrie Cantemir. De ce este importantă muzica tradiţională, veche în înţelegerea prezentului şi a identităţii noastre?

Feras Sarmini: Istoria spaţiului balcanic e una specială, care a dat şi a luat de la Vest, ca şi de la Est. Muzica reflectă cultura şi istoria unei societăţi, şi prin exemplele ei putem înţelege diversitatea culturală care a construit identitatea unei societăţi. Ascultând muzica lui Cantemir, care a compus muzica de la curtea sultanilor otomani, putem recunoaşte sufletul oriental, cu inspiraţie de la muzica barocă din Occident. Din punctul meu de vedere, aceasta poate să fie exprimată printr-un cuvânt: „dor”. Jumătate de secol după Cantemir a apărut Anton Pann, care s-a născut din mamă de etnie greacă şi tată bulgar, dar Pann s-a stabilit în România şi a compus muzica tradiţională cu acelaşi suflet oriental precum Cantemir. Ascultând piesa lui Pann, „Până când nu te iubeam”, cântată şi de Maria Tănase, simţim acest amestec frumos intercultural, care atrage atenţia oricărui ascultă melodia.

Un interviu de Carla-Francesca Schoppel

Proiectul Laboratorul schimbării este un proiect cultural co-finanţat de  Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.