Se spune că alchimia nu are ce să ofere filosofiei, se crede că alchimia nu aparţine decât unei faze evolutive a chimiei moderne, se bănuieşte că alchimia nu poate ieşi din condiţionarea strâmtă a cercetării imaginarului. „Se spune…se crede…se bănuieşte…” sunt sintagme  care trebuie  ignorate, evitând astfel prejudecăţile, superstiţia şi ignoranţa.

Cursul îşi propune să redea unei analize pertinente motivaţiile afinităţilor şi temerilor legate de  alchimie. În acelaşi timp, e un prilej de a pune la încercare discernământul alegerii unei bibliografii autentice şi de primă mână. Cursul se bazează pe o abordare modernă aflată în strânsă legătură cu filosofia imaginarului.

În alchimie, simbologia ajunge să capete o importanţă majoră, impunând un stil obscur al scriiturii. Tratatele par să ascundă mistere a căror divulgare presupune pericole însemnate. Vocabularul devine din ce în ce mai ermetic iar iconografia codifică fapte şi stări în aceeaşi măsură greu descifrabile. Cât de reale sunt aceste lucruri, rămâne să aflăm în cele cinci întâlniri.

1. Originile alchimiei. Alchimişti faimoşi, vieţile şi cărţile lor. Invitaţie la o scurtă călătorie de-a lungul unor destine excepţionale. Alchimişti de curte şi alchimişti rătăcitori.

2. Legăturile alchimiei cu filosofia, cu religia şi psihanaliza. (Dacă prin ultimele trei înţelegem philosophia perennis, religio hermetica & sitemul de gândire al lui C.G.Jung).

3. Simbolurile şi imaginile alchimice – descifrarea imagisticii Marii Opere. Ce înseamnă de fapt obscurele cuvinte: nigredo, albedo, rubedo, athanor, crysopeea, argyropeea & alii. Structura unui tratat alchimic.

4. Alchimia şi arta. Discuţie despre câteva opere picturale şi muzicale în care se regăsesc elemente alchimice.

5. Alchimia şi investigarea abisului. Misterul alchimiei.