Ce înseamnă să fii om? „Gândirea antropologică începe oriunde oamenii au început să reflecteze asupra naturii societăţii şi a obiceiurilor practicate de ei sau de vecinii lor”, a scris John Honigmann, iar în acest curs vom descoperi câteva dintre elementele fundamentale ale societăţilor umane.

Ce ne face pe noi să fim „noi” şi ce ne apropie sau diferenţiază de „ceilalţi”? Într-o lume globalizată, antropologia ne ajută să descoperim şi să înţelegem sisteme de organizare a societăţii, de locuire sau credinţe religioase diferite de ale noastre.

Vom discuta ce se ascunde în spatele afirmaţiei „aşa se face”/ „aşa se cade”. Ne lămurim de ce lucruri aparent banale din cotidianul nostru – ce cadou alegem pentru o aniversare, sau pe cine includem pe lista invitaţilor la nuntă – provoacă atâtea emoţii.

Dincolo de ce poate părea o curiozitate pur intelectuală, cursul îţi va oferi o înţelegere mai bună a schimbărilor cu care se confruntă lumea în care trăim, oferindu-ţi instrumentele de analiză a acestora.

La cele trei întâlniri de curs, pe baza unor exemple variate, vom explora temele şi conceptele fundamentale ale domeniului antropologiei culturale:

1. Cuplul şi antropologia relaţiilor de rudenie. În ce fel studierea triburilor din Papua Noua Guinee sau din China ne-a învăţat câte ceva despre noi? Cum contribuie relaţiile de rudenie la menţinerea ordinii în societate?

Ce forme iau relaţiile de rudenie în jurul lumii, cum se formează un cuplu şi cine poate fi un partener „eligibil”, dating în era digitală sunt alte câteva subiecte despre care vom vorbi.

2. Locuirea. Spaţiul pe care îl locuim este esenţial pentru producerea şi întreţinerea relaţiilor familiale şi sociale. Vom lua ca exemple istoria locuinţelor comune Narkomfin (Moscova), a Bucureştiului postsocialist sau a satelor din societăţile tradiţionale.

Cum decorăm spaţiul, ce rol au spaţiile liminale (pragul, graniţele), care este relaţia dintre natură şi cultură în imaginarea spaţiului locuit?

3. Corpul. Cum anume ne înţelegem propriul corp? În ce măsură ceea ce numim „imagine personală” ne aparţine cu adevărat şi în ce măsură este ea determinată de societatea în care trăim?

Dacă modernitatea a „inventat” corpul, în postmodernitate acesta devine un bun care poate fi „îmbunătăţit” prin intervenţia ştiinţei şi tehnologiei, sau chiar abandonat pentru atingerea nemuririi. Vom vorbi despre corpuri disciplinate, corpul ca un bun economic, exprimarea genului prin corp, modificări corporale (tatuaje şi operaţii estetice) şi tehnologiile bio-ingineriei viitorului.

foto: pexels.com