Una dintre cele mai controversate perioade din istoria noastră rămâne, fără îndoială, cea a domniilor fanariote. A fost soluţia adoptată de Poarta Otomană în faţa trădării explicite a domnilor români C. Brâncoveanu şi D. Cantemir.

Cei aleşi, funcţionari superiori ai Imperiului, cu o cultură solidă, diplomaţi avizaţi, ajung în ţările române nu neapărat cu ideea de a-l sluji pe sultan. Un amestec de exploatare sistematică, dispoziţii administrative salutare şi elemente de iluminism dau apă la moară atât detractorilor, cât şi apărătorilor acestui regim.

Câteva repere dau măsura acestui al 18-lea secol românesc. Constantin Mavrocordat publică în “Mercure de France” programul său de organizare a ţării sub forma unei Constituţii; familia sa ridică mânăstirea Văcăreşti, monument reprezentativ al Sud-Estului european, distrus în timpul dictaturii comuniste. O mişcare de eliberare a Balcanilor de sub dominaţia otomană îşi are originea la Bucureşti, sub conducerea grecului Rigas Veleştinul.

Construcţii noi, amenajări de drumuri, canale, conducte de apă, sisteme de iluminat, grădini, înmulţirea cafenelelor, a caravanseraiurilor, modă constantinopolitană, căsătorii mixte, folosirea limbii greceşti împănată cu românisme, coduri de legi în acord cu dreptul modern, influenţă franceză marcată (publicaţii, bucătărie, modă), implicarea în sistemul de spionaj al Porţii în Europa – toate acestea înfăţişează o societate receptivă, dinamică, plină de neprevăzut.

Vă invităm să discutăm despre toate acestea într-o dimineaţă de sâmbătă, în centrul Capitalei, într-o frumoasă clădire de patrimoniu: Grand Hotel Continental.