un articol scris de Ana Maria Ciobanu, lectorul nostru care vă pregăteşte Şcoala de vară de Jurnalism narativ şi scriitură personală din 8-12 iulie

Din septembrie 2012 până în iunie 2013, 146 de exerciţii (scene, descrieri) şi eseuri au fost postate în „Bucătăria Narativă”, blogul Atelierului de Jurnalism Narativ şi Scriitură Personală. Încă 11 poveşti personale sunt în curs de finalizare.

Până acum au avut loc 6 ediţii ale cursului şi aproximativ 60 de persoane s-au jucat cu scene şi personaje. Fiecare cursant a lucrat la redactarea unei poveşti adevărate care să transmită o experienţă şi care să aibă însemnătate pentru cititori. S-au născut texte amuzante, copilăroase, triste, unele dintre ele publicate în Decât o Revistă, pe site-ul Adevărul sau pe alte platforme online, dar mai presus de orice, s-au redat amintiri şi s-au recreat atmosfere.

Una dintre temerile majore cu care cursanţii vin la prima noastră întâlnire este că poveştile lor de viaţă nu sunt interesante şi că nimeni nu ar vrea să citească despre cum au înghiţit guma când erau copii, cum mâncau prăjituri şi cântau la pian în casa vecinilor Muller, cum au făcut gimnastică ritmică toată copilăria fără să le placă, cum şi-au rupt piciorul,  cum s-au luptat cu o boală incurabilă, cum au învăţat să meargă pe bicicletă, cum e mutarea în Bucureşti pentru un student, cum e să te temi de oameni, cum e să-ţi iei la revedere de la tata pe peronul unei gări.

Am învăţat să scriem despre noi şi să ne prezentăm cititorului ca un personaj autentic, cu calităţi şi defecte, nu ca pe o proiecţie a ceea ce am vrea de fapt să fim.

Ionela, una dintre primele cursante, a povestit o cursă infernală până la un spital din Germania care ne-a ţinut pe toţi cu sufletul la gură. La câteva săptămâni de la publicare, mi-a scris un mail din care am aflat că o necunoscută i-a citit eseul şi a căutat-o la serviciu ca să-i dăruiască un buchet de flori şi să-i facă ziua mai frumoasă.

În urma celor 6 ediţii desfăşurate până acum simt că m-am îmbogăţit sufleteşte descoperind poveştile celor care au participat la curs şi îmi place să cred că şi cu ei s-a întâmplat acelaşi lucru: că au găsit bucuria de a-i descoperi pe cei din jurul lor, de a le asculta poveştile şi de a încerca să le înţeleagă, nu să le judece. Poate nu scriem despre toţi oamenii pe care îi întâlnim, poate nu toate poveştile noastre personale sunt relevante pentru publicul larg, dar cred că după ce ai citit câteva zeci de poveşti, sau chiar ai muncit la propria poveste, ai şansa să asculţi mai bine, să fii mai atent la detalii, să-ţi pui întrebări, să înţelegi ce ne diferenţiază şi ce ne apropie unii de ceilalţi.

În luna iulie vă aştept la o şcoală de vară într-o atmosferă relaxată care o să vă provoace să vă descoperiţi colegii, să căutaţi obiecte cu poveste la sediul Fundaţiei Calea Victoriei, să descrieţi clădiri sau personaje de pe strada Popa Soare. Vom face împreună diverse exerciţii creative care să vă stimuleze să descoperiţi, scrieţi şi rescrieţi poveştile pe lângă care trecem în fiecare zi.