Vă invităm la un nou curs cu Marius Constantinescu, prezentator şi realizator radio-TV. De această dată vom explora universul ”creatorilor de lumi”, al marilor regizori de operă care au adus în faţa publicului montările unor spectacole memorabile.

Pe rând, teatrul liric a fost dominionul divei capricioase şi charismatice, al dirijorului mână de fier şi al tenorului cu acutele în buzunar. De câteva decenii, centrul de greutate al spectacolului de operă s-a mutat în figura regizorului.

Împrumutaţi pe termen nelimitat teatrului şi filmului sau dedicaţi o carieră întreagă convenţiei numite spectacol muzical, regizorii sunt cei care, mai mult decât oricând, catalizează interesul publicului larg pentru o producţie operistică. Viziuni de la cea mai conformistă adecvare tradiţionalistă la libret până la rescrierea completă a tramei şi a dramei au tot atâţia adepţi şi detractori.

Figura regizorului declanşează patimi, controverse, ba chiar războaie cu victime colaterale: soprane care se jură că nu vor mai pune piciorul în mizanscena lui X sau Y, directori de teatre care au de domolit spectatori care îşi cer banii înapoi, dirijori care trebuie să instaureze o concordie temporară între scenă şi fosă. Cine câştigă? Genul însuşi, care astfel îşi refuză lâncezeala şi se vede reactualizat în preferinţele unui public mai selectiv şi mai ispitit ca nicicând.

Vă propun două întâlniri în care să ne apropiem de câţiva dintre marii regizori ai spectacolului de operă, de la adoratul Franco Zeffirelli, regele producţiilor canonice, până la artizanii controverselor contemporane: Andrei Şerban, Peter Konwitschny, Davide Livermore. Între ei, drumul se opreşte la Giorgio Strehler, Pier Luigi Pizzi, Jorge Lavelli, Peter Sellars, Margarethe Wallman sau Petrikă Ionescu, tot atâtea nume câte puncte de vedere asupra teatrului cântat.

…

Sursa imagine din film opera Traviata de Franco Zefirelli –https://www.operaonvideo.com/la-traviata-movie-1982-zefirelli-domingo-stratas-macneil/