Articol realizat de Letiţia Provian, preluat de pe site-ul Mediafax.ro

Peste 250 de participanţi au fost prezenţi vineri seară, la cea de-a VI-a ediţie a Balului Bucureştiului Interbelic organizat de Fundaţia Calea Victoriei. Timp de 4 ore,doamnele în costume retro şi domnii în smochinguri elegante au retrăit atmosfera Bucureştiului interbelic readus în zilele noastre.

Doamne în rochii strălucitoare din satin, mătase, dantelă sau lamé, rochii de colecţie de la antichităţi, rochii cu paiete, pene, ciucuri şi sute de franjuri, accesorizate cu mănuşi peste cot, poşete mici, pantofi cu baretă şi toc, pantofi de atlaz, şiraguri de mărgele şi perle şi efluvii de parfum.

Domni în smochinguri cu papion, cămăşi albe, cu pantofi de lac şi pantaloni cu lampas, domni cu costume bleumaren cu veston şi ceas cu lanţ la buzunar, cu sacouri de material fin, dar şi domni cu joben şi baston la purtător. În paşi de Charlston, pe ritmuri de jazz şi melodii interbelice aduse în actualitate de Irina Sârbu şi membrii orchestrei sale, participanţii şi-au dat întâlnire în Sala Bizantină şi Sala Gotică a Cercului Militar Naţional, la cea de-a VI-a ediţie a Balului Bucureştiului Interbelic.

Cei 250 de invitaţi de toate vârstele au retrăit parte din atmosfera nebunilor ani ’20, într-un Bucureşti ce a readus lumina, eleganţa şi manierele interbelicului în zilele noastre. Cadrul a fost intim, festiv, dominat de muzică de jazz, swing, priviri admirative aruncate posesoarelor unor costume creative, fidele perioadei interbelice, dar şi de paşi de charleston sau tango, pe care membrii şcolii de dans Bucuresti Swing Dance Society au fost bucuroşi să-i împărtăşească novicilor.

Unul dintre cele mai aşteptate momente ale serii a fost concursul de costume retro, unde cele mai spectaculoase ţinute au fost premiate, printre acestea numărându-se două rochii de colecţie din perioada anilor ’20-’30, asortate cu mult bun gust.

Cea mai apreciată ţinută din concursul de costume a fost una a unei doamne elegante, îmbrăcată într-o rochie autentică din perioada respectivă: „Ţinuta este compusă cu ajutorul doamnei profesor Adina Nanu din colecţia dânsei. Este un mix pe care l-am alcătuit împreună. Doamnele din perioada respectivă erau foarte înalte. Rochiţele de seară din anii 1920-1929 sunt formidabil de lungi. Am ales această ţinută, care este o ţinută doar de petrecere alcătuită din rochia originală 1929, pelerina cu blană de maimuţă şi mănuşile purtate la vremea respectivă de o doamnă, sau mai multe doamne, nu ştim, succesiv la petrecerile timpului.”, a declarat aceasta.

 

Pe locul al doilea în preferinţele juriului concursului s-a clasat rochia unei tinere, în culori extrem de elegante, o ţinută cumpărată din magazine de antichităţi, târguri de vechituri, şi site-uri de profil.

Una dintre tinerele participantele la eveniment, Alice Poenaru, a făcut o scurtă radiografie a serii, exprimând într-o declaraţie pentru MEDIAFAX care au fost motivele pentru care a dorit să participe la eveniment: „Eram foarte curioasă de acest eveniment, a fost prima dată când am auzit de el. M-am gândit că ar fi o oportunitate foarte bună să văd cam care era atmosfera anilor ’20 în Bucureşti. Este un eveniment organizat de un ONG pe care îl cunosc mai de departe, dar ştiu că au avut activităţi foarte frumoase şi m-am bucurat să fac parte în seara asta. S-a respectat tematica, atmosfera a fost foarte frumoasă. Din păcate a durat foarte puţin. Pentru ediţia a VII-a aş recomanda un bal interbelic până la ora 2:00, cel puţin. Costumele au fost extraordinar de reuşite şi aş recomanda evenimentul prietenilor mei”, a declarat tânăra.

Pe de altă parte, Sandra Ecobescu, preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei, a povestit pentru MEDIAFAX cum a prins viaţă ideea Balului Bucureştiului Interbelic, a unei petreceri interbelice reinterpretate în cadrul unei comunităţi din care fac parte iubitorii vremurilor şi a valorilor de altădată, cu gust pentru stilul retro, dar, în cele din urmă, oameni ai zilei de astăzi.

Reporter: De unde v-a venit această idee a Balului Bucureştiului Interbelic?

Sandra Ecobescu: Acum mulţi ani, cred că circa 7 sau 8, am făcut un fel de brainstorming cu mai mulţi oameni ş ne gândeam cum putem promova Bucureştiul şi istoria oraşului într-o formă cât mai atrăgătoare, şi în afară de cursuri, care deja existau în programa noastră, în afară de plimbări, pe care deja le făceam, pentru că noi am iniţiat moda aceasta a plimbărilor în Bucureşti pentru bucureşteni, forma aceasta de turism cultural, la un moment dat a apărut cuvântul acesta „bal”. Dacă am face un bal şi lumea s-ar îmbrăca în interbelic, toată lumea a zis „vreau şi eu să vin”. Atunci mi-am dat seama că prin muzică, dans, costum loamenii devin receptivi la poveşti diverse. Aşa s-a ajuns la povestea asta şi atrage evident mai mult decât o conferinţă, pretextul este să ne costumăm să dansăm dar până la urmă ajungem într-un palat, povestim despre balul ăsta în contextul unui festival. Toată lumea la cuvântul bal plus „interbelic” a reacţionat foarte bine.

Rep.: Se creează astfel un soi de comunitate a Fundaţiei Calea Victoriei?

S.E.: Cred că se creează şi o comunitate a iubitorilor de modă retro şi a ceea ce înseamnă anii 20 pentru că noi propunem publicului să se îmbrace în stilul anilor 20-30, dar anii 20 atrag mai mult, stilul flapper, Charleston ş.a.m.d. Deci probabil că toţi bucureştenii şi oameni din alte oraşe care sunt pasionaţi de anii 20 ajung la un asemea bal: colecţionari de costume, mulţi dintre cei de la bal nu sunt oameni care vin la cursurile noastre, deci vin fix la bal. Sunt şi cursanţi pe care îi recunoaştem. E foarte simpatic să vezi cum oameni pasionaţi de ceva atipic, original, se adună într-o seară şi se pot bucura indiferent că se cunosc sau nu.

Rep.: De ce credeţi că atrage această perioadă a anilor ’20-’30?

S.E.: Tot timpul apar aceste filme de la Hollywood care readuc în prezent acei ani…„Marele Gatsby” sau cum a fost ”Midnight in Paris”, nişte filme foarte glam care vorbesc despre perioada asta a dezinhibării, a relaxării şi a unei nebunii, deci cumva e ceva din trecut, dar ceva cu careşi noi ne conectăm şi ne dorim să ne relaxăm într-o seară. E ceva retro, dar e şi ceva foarte modern în acelaşi timp. „Nebunii” ani 20 sunt o perioadă de mare dezinhibare şi cu siguranţă doamnele sunt atrase de modă. E o perioadă de emancipare a femeilor, perioada în care femeile şi-au tăiat părul, a apărut garcon-ul, deci tunsoarea scurtă, au apărt rochiile mai scurte. Dacă la 1900 rochiile erau până în pământ sau acopereau mult din picior, în anii 20, se apropie de genunchi, e perioada în care femeile au început să lucreze, să se emancipeze în oraşe, să voteze, deci e o perioadă foarte spectaculoasă. În curând se fac 100 de ani dar mie mi se pare că suntem încă aproape şi unele lucruri încă se întâmplă din ce s-a lansatatunci în anii 20, încă sunt vii şi în mişcare.

Rep.: A fost o seară a costumelor, puse sub lumina reflectoarelor…

S.E.: Costume dar şi mult dans, mai mult dans decât la alte ediţii pentru că Irina Sârbu e o artistă şi o actriţă foarte bună şi atunci a putut să anime atmosfera. Foarte important că am avut şi şcoala de dans care a învăţat publicul paşi de dans retro din anii 20,30, 40 şi atunci lucrurile s-au legat foarte bine. Şi publicul foarte deschis, participanţii pregătiţi din timp şi dornici să se bucure de seara asta.

Rep.: Unii participanţi la bal spuneau că li se pare cam puţin un bal de doar patru ore. Vă gândiţi pe viitor să-l faceţi mai lung balul acesta, poate şi într-o sală mai mare?

S.E.: Trebuie să ne gândim. Proiectul acesta a fost început cu Cercul Militar Naţional şi având în vedere că această tradiţie a început acum şase ani cu balul, ar trebui păstrată. Eu sunt destul de conservatoare şi dacă avem parteneri de suflet, mi se pare că sunt importante relaţiile de parteneriat şi de multe ori cred că dacă numărul de participanţi creşte se pierde atmosfera aceasta intimă care se poate lega. Aici ne putem privi, ne putem zâmbi, ne cunoaştem. În momentul în care depăşeşti numărul de 200-250, în seara asta au fost 250 de persoane, ajungem la 300. Eu cred că deja e alt gen de atmosfera care nu ţtiu dacă e ceea ce trebuie, dar ne gândim.

Rep.: Aţi simţit că a fost ceva diferit în această seară şi ediţie a Balului Bucureştiului Interbelic, faţă de celelalte ediţii?

S.E.: Dacă în ediţiile trecute noutatea şi elementul central era costumul şi oameni ierau foarte atenţi cum mergeau, cum erau priviţi, cum se fotografiau, acum datorită muzicii şi a faptului că este a 6-a ediţie şi au fost multe persoane care au fost şi la ediţiile trecute, pentru că le-am recunoscut, accentul n-a fost doar pe costum, ci şi pe dans. Atmosfera a fost mult mai relaxată, nu am fost ca la o paradă de costume sau ca într-un muzeu, ci e chiar o petrecere cu suflet şi bucurie.

Rep.: O invitaţie pentru cei care ar vrea să participe anul viitor la Balul Bucureştiului Interbelic?

S.E: Le-aş transmite în primul rând că nu trebuie să fie stresaţi pentru că costumele sunt de inspiraţie interbelică. După cum aţi văzut, existau şi rochii din coleţia Adinei Nanu şi rochii din zilele noastre, combinaţii de fuste cu bluze. E până la urmă o joacă. Ideea e că inovăm, să experimentăm şi noi primim toţi participanţii. Nu verificăm costumele ca la un concurs foarte serios, sau accesul pe baza unei ţinute foarte stricte. E o ocazie unică să ne îmbrăcăm ca acum 100 de ani şi să ne distrăm ca în zilele noastre.