Sunt absolventă a Facultăţii de Istorie, cu o teză dedicată identităţilor confesionale la începutul secolului al XIII-lea (2001). Proiectul a continuat, apoi, cu un master în Istoria Europei de Sud-Est (2001-2003) şi cu un doctorat terminat tot la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 2008 (Ortodoxie şi catolicism în Europa Sud-Estică în prima jumătate a secolului al XIII-lea, susţinerea în şedinţa publică din 22 aprilie).

Fiindcă unele întrebări nu îşi găsiseră încă răspunsul, aventura universitară a continuat cu un Master de Studii Religioase. Texte şi tradiţii, la Facultatea de Limbi Străine (2010-2012). Activităţi didactice în învăţământul preuniversitat şi în cel universitar.

Dar în spatele oricărei înşiruiri birocratice stau nenumărate curiozităţi, lecturi şi întâlniri fericite, am să încerc să vi le prezint pe ale mele.

Un Larousse vechi (din 1903, cred) – habar nu am cum a ajuns în biblioteca părinţilor mei, dar ce mi-a plăcut a fost ilustraţia Art Nouveau, de pe copertă, imaginată de Eugène Grasset, iar nenumăratele portrete de regi, regine, pictori, scriitori mi-au trezit curiozitatea. Unele nume le-am reţinut, mai târziu am înţeles şi explicaţiile, iar, treptat, trecutul nu mai era o poveste aşa de plicticoasă. Apoi, în studenţie, am descoperit documente, oameni, gesturi, credinţe, care au transformat trecutul într-un univers plin de nuanţe şi interpretări, de frontiere culturale şi mentale.

În 2011, am început colaborarea cu Fundaţia Calea Victoriei, o adevărată aventură umană şi intelectuală, care m-a determinat să transform în subiecte de conversaţie, incitante şi amuzante, documente şi personaje din diverse tratate de istorie. Nompar de Caumont, şi alţi pelerini de la sfârşitul evului mediu, cu listele lor de obiecte din Ţara Sfântă, mi-au inspirat cursul dedicat istoriei parfumului, iar aventurile trubadurilor, atelierul de bune maniere. Poate vi se pare ciudat, dar parfumurile de cameră medievale, venite din Cipru, şi omagierea doamnei din lirica trubadurilor au generat gusturi şi gesturi contemporane. Aici, cred că stă tot farmecul istoriei, în legăturile vizibile şi invizibile pe care le ţese între trecut şi prezent, în acele detalii discrete şi atât de importante, care rareori ţin de ani şi de bătălii :).

Istorii la feminin, locul meu de joacă, unde trec impresii din cărţile şi expoziţii, bibliografii pentru cursanţi de la Fundaţie sau povestesc de seducătoare de mult uitate. De ce la feminin? Fiindcă rochia sau gesturile unei doamne spun mai multe despre o epocă decât o groază de tratate de istorie sau antropologie.

În ultimul timp, am elaborat câteva articole pentru revista Bucharest Gentleman, în numărul actual (august-septembrie) găsiţi un portret al domnului bucureştean, iar în ediţia on-line câteva reguli de bune maniere şi semnificaţia lor istorică.

Interviu Rfi: http://www.rfi.ro/articol/asculta-rfi-ro/fabulosul-orient-imaginarul-european