Teatrul lui Henry de Montherlant nu este cu nimic mai prejos decît opera lui de romancier şi eseist. Personal, îl consider pe Montherlant unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX. Am ales trei piese, magistral traduse în româneşte de Ion Igiroşianu, care vorbesc despre grandoare şi eşec, absolut şi relativ, spirit şi acţiune: Războiul civil, Malatesta şi Cardinalul Spaniei (în Biblioteca pentru toţi, editura Minerva, 1981).

Cele trei figuri principale, Cato, Malatesta şi Cisneros, sunt fiecare în felul lui oameni ai spiritului angrenaţi în acţiunea istorică. Malatesta, tiranul, condotierele, monstrul care a cutezat să înfrunte papalitatea, şi Cisneros, ascetul, franciscanul, ajuns regent şi Mare Inchizitor al Spaniei, reprezintă în mod evident tipuri opuse, în vreme ce Cato cel Tînăr încarnează idealul filozofului lucid şi al politicianului incoruptibil: de el se leagă o întreagă tradiţie de filozofie morală şi de umanism civic. Cele trei portrete creionează, prin contrast, conturul unui „nihilism eroic” de inspiraţie nietzscheană, teoretizat de Montherlant în eseuri, romane şi carnete.

Cursul se va desfăşura în şase întîlniri, cîte două consacrate fiecărei piese de teatru. Discuţia asupra lor va fi împănată de lecturi despre cele trei personaje principale şi epocile lor istorice: texte de Salust, Plutarh, Montaigne pentru Cato şi Războiul civil;  capitolul „Statul ca operă de artă” din Civilizaţia Renaşterii de Jakob Burckhardt şi cîteva capitole din Principele lui Machiavelli pentru Malatesta şi galeria de monştri a Renaşterii italiene; legenda Marelui Inchizitor din Fraţii Karamazov şi elemente de istorie a Inchiziţiei spaniole pentru Cisneros şi Cardinalul Spaniei.