Din piaţa Victoriei în piaţa Dorobanţi.

Oraşul care ne bucură cel mai mult se află la marginea celui vechi. Este partea de oraş proiectat pentru tihnă, linişte cotidiană şi a fost de la bun început integrat civilizaţiei locuirii moderne. Piaţa Victoriei a fost bariera de intrare în oraş undeva între 1870 şi 1900. Dincolo de barieră erau grădinile boierilor cu reşedinţe de oraş, câteva instituţii publice şi întinse parcuri cu artere de promenadă dar şi întinse maidane.

Segmentul de oraş dintre Şoseaua Jianu (azi Aviatorilor) şi Calea Dorobanţilor este lotizat şi ocupat în întregime de noi cartiere de locuinţe după 1920. Răzleţite de-a lungul Şoselei Kiseleff se aflau câteva reşedinţe şi înainte de 1914. Însă dincolo de rondul al II-lea se întidea satul risipit al Herăstrăului, care tinea de comuna Băneasa.

Acest Bucureşti rezidenţial respiră către nord încă de la începutul secolului XX odată cu ridicarea reşedinţelor de pe bulevardul colţei de atunci, azi Lascăr Catargiu dar şi a cartierelor Negustorii Noi şi Clopotarii Vechi din dreapta bulevardului. Interbelicul explodează urbanistic dincolo de Piata Victoriei şi vechea şosea de centură a oraşului de secol al XIX+lea, şoselele de azi Iancu de Hunedoara şi Ştefan cel Mare.

Între 1920 şi 1940 oraşul modern, cu particularităţi de arhitectură care uimesc şi azi, apare treptat, ocupând goluri şi eliminând mici vetre de sate care au fost în zona străzii Popa Savu sau în zona Primăverii.

Călătoria în oraşul interbelic începe în piaţa Victoriei cu şoseaua Kiseleff până la primul rond, apoi va continuată cu zona parcului Kiseleff şi strada arh.Ion Mincu până la Piaţa Aviatorilor. De aici vom intra pe străzile Gheorghe Demetriade şi Andrei Mureşanu pentru a ieşi în Piaţa Dorobanţi. De acolo ne vom întoarce în Piata Victoriei prin strada Paris.