Vă invităm sâmbătă, 16 noiembrie, de la 17:30, la o plimbare prin Bucureştiul interbelic, printre automobile şi trăsuri, alături de oamenii anului 1923, despre care trebuie să ştiţi neapărat că erau aventuroşi, imprudenţi şi plini de imaginaţie.

„După ce s-a sfârşit războiul, lumea şi-a reluat viaţa treptat şi aş îndrăzni să spun că anul 1923 a fost primul în care drama războiului s-a şters din viaţa cotidiană. Femeile, în primul rând, care câştigaseră anumite îndrăzneli sociale în timpul războiului, s-au aflat în acel an în vârful ascensiunii, pe care nu l-au mai atins în următorii ani. Oraşul era plin de conferinţe despre scriitoare americane, prin grădini pluteau pălăriile-clopot, iar străzile se umpluseră de flappers, cum erau numite adolescentele în pas cu moda. În acest oraş, plin de viaţă şi de libertăţi, cânta Zavaidoc, aflat şi el la vârsta cea mai bună, a aventurii şi a elanurilor.”

Despre toate acestea vorbim cu Doina Ruşti, care a publicat recent un roman intitulat  Zavaidoc în anul iubirii (Bookzone, 2024).

„Tata mă trimisese să iau suplimentul ziarului Universul, când m-am întâlnit cu Zavaidoc, pe Calea Victoriei. N-o să uit niciodată, venea boiereşte, pe jos, învârtind bastonul în mână. Avea ghetre albe, asortate la mănuşi şi un palton scurt, iar pălăria îi lăsa la vedere o privire luminată de tihnă. Şi era înconjurat de vreo patru femei elegante, care chicoteau, înfăşurate în blănuri. Domnişoara Carol! – m-a strigat el şi mi s-a părut că toată strada a întors capul, ca să se uite la mine. Începusem oarecum să plutesc în lumina acelei zile senine, de un gri lăptos, irepetabil. Mi le-a prezentat pe femei, iar una dintre ele era soră-sa, tunsă bobbed hair şi băgată bine într-un guler de vulpe.” (Zavaidoc în anul iubirii)

Zavaidoc a fost iubit de public, particular în interpretare, histrionic pe scenă şi în viaţa de zi cu zi. În anul 1923 s-a îndrăgostit nebuneşte, iar iubirea aceasta a ajuns până în zilele noastre, ca o invitaţie la călătorie, ca o vizită la muzeul legăturilor nemuritoare.

La final, ne vom bucura de conversaţii agreabile, un pahar de vin şi fondante.

Doina RUŞTI, cu 40 de titluri traduse în peste 15 limbi, este o prozatoare putenică şi de largă recunoaştere. A scris romane cu miză socială, ca Fantoma din moară (2008) şi Lizoanca la 11 ani (2009) ), Logodnica (2017), dar este mai ales cunoscută prin trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric (2019), Mâţa Vinerii (2017) şi Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămaşa în carouri (2010), Omuleţul roşu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte, şi două volume de povestiri.

Cel mai recent roman al său este Zavaidoc în anul iubirii (2024, Bookzone).

Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediţii, având şi o serie de autor, compusă din 6 volume (2024).

Între cele mai recente romane traduse, amintim L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) şi A malom kísértete (2024, Budapesta), Dorëshkrimi fanariot (2024, în albaneză, Prishtinë).

A primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România/2008 şi Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009.

Doina Ruşti a înfiinţat grupul Ficţiunea, este scenaristă şi ţine cursuri de scriere creativă la Universitatea din Bucureşti. Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii şi civilizaţiei universale pentru film.

http://www.doinarusti.ro