Oraşele se nasc şi mor de mai multe ori ȋntr-o singură viaţă. Ele au cu fiecare secol trăit o viaţă diferită iar ceea ce rămâne ȋn urmă numim generic «patrimoniu». Bucureştiul are ȋn patrimoniul său multe legende legate de ȋntemeiere dar şi o realitate istorică de lungă durată pe care greu o putem descrie foarte pe scurt. Culoarul de mijloc al Dâmboviţei a fost pentru evul mediu unul dintre puţinele locuri de trecere către Ardeal, prin mijlocul pădurilor şi al luncilor inundabile care străbăteau câmpiile dunărene ȋn acele timpuri.

Întotdeauna la astfel de intersectări de drumuri comerciale se formau aşezări săteşti, care ofereau siguranţă celor care tranzitau mărfuri, dar şi o piaţă de desfacere a produselor lor. Şi cum astfel de travesări aveau loc ȋncepând cu ȋncetarea ploilor, primăvara, şi toamna, ȋnainte de venirea zăpezilor, ȋntreaga regiune s-a adaptat economic traficului negustoresc, fidelizându-l cu organizarea de târguri periodice cum au fost Moşii de Primăvară şi Moşii de Toamnă. Satele  Bucureştiului de azi au avut un astfel de târg, pe care oraşul l-a păstrat la marginile sale până ȋn modernitate sub numele de «Târgul Moşilor» cu «Oborul de Vite». Iar drumul care ducea la acest târg s-a numit, cum era şi firesc, «Calea Moşilor» sau «Podul Târgului de Afară». Dar şi vechile drumuri ale negoţului şi comerţului regional şi european se păstrează ȋn reţeaua stradală a oraşului de azi: Calea Victoriei a fost Podul Braşovului ȋnainte de a fi Podul Mogoşoaiei; Bulevardul Colţei a fost Drumul Ploeştilor iar de acolo drumul mergea tot spre Braşov; Calea Griviţei a fost Podul de Pământ sau Podul Târgoviştei care mergea spre Sibiu;  Calea Rahovei a fost Calea Craiovei ce ducea spre Drobeta şi Belgrad; Calea Călăraşilor ducea spre Dunăre şi Bizanţ; Calea Şerban Vodă de azi era Podul Beilicului, care se continua spre Dunăre cu Şoseaua Giurgiului şi a Olteniţei; Şoseaua Vergului era drumul Brăilei. Iar toate aceste drumuri se  ȋntâlneau pentru a trece Dâmboviţa ȋn zona pieţei Unirii de azi, unde se afla un ostrov iar debitul rȋului era mai sinuos oferind posibilităţi de traversare, restul malurilor fiind ȋn general abrupte.

Această piaţă economică regională a intrat la un moment dat ȋn atenţia domnitorului ţării. Şi ȋncepând cu atenţia dată de domnie acestor locuri a ȋnceput şi istoria târgului Bucureştilor. O poveste care se desfăşoară de peste 600 de ani.